Ani de frică, abuz și tăcere le-au schimbat viețile pentru totdeauna. O spun unele dintre deținutele Penitenciarului pentru femei din țara noastră, care au ajuns în spatele gratiilor după ce au fost condamnate pentru omorul partenerului. Acestea spun că au îndurat abuzul ani la rând, au sperat că cei cu care și-au trăit viața sub același acoperiș se vor schimba și au tăcut de teamă, însă ceea ce a început ca o încercare de autoapărare s-a încheiat cu o condamnare la ani grei de închisoare, afirmă ele. Potrivit Administrației Naționale a Penitenciarelor, de la începutul anului, peste 50 de femei au fost condamnate pentru omor, inclusiv pentru fapte comise pe fondul violenței în familie.
”Duminică, pe 29 mai, asta s-a întâmplat. Era de dimineață, pe la 7-8 când mergea și transportul public”.
Pentru această femeie, căreia nu îi vom divulga identitatea, 29 mai este ziua care i-a împărțit viața în două. Ea a fost privată de libertate pentru 12 ani, după ce și-a omorât concubinul. Susține că l-a înjunghiat în legitimă apărare, după o ceartă care a degenerat într-o bătaie. Scenele de violență erau la ordinea zilei și izbucneau în casa lor atunci când bărbatul consuma alcool. Atunci începeau și scenele de gelozie, care îi alimentau furia. Una dintre acestea a avut loc și în ziua cu pricina, când în casa lor au venit doi colegi ai fiului său, iar bărbatul i-a spus să iasă și să le dea bani acestora. Însă întoarcerea în casă a avut un deznodământ tragic.
”Eu m-am dus și le-am dat banii la băieți. Ei au mai glumit acolo, și când am venit înapoi, mi-a lipit o palmă și m-a întrebat „Și pe ei îi cunoști și cu ei ai ceva?” și eu i-am dat înapoi și îi spun „Ești prost? Ei sunt copii”. El s-a enervat, de ce de față cu sora lui, eu l-am pălit și m-a luat în casă. Afară erau doi băieți cu care el servea și nici nu au vrut ca să se bage ca să îi spună să se liniștească”.
Femeia are trei copii și spune că, dacă ar putea da timpul înapoi, ar pleca de lângă agresor la prima manifestare violentă. Ceea ce a făcut-o, însă, să rămână alături de el, în ciuda scenelor de violență, a fost speranța că bărbatul pe care îl iubea se va schimba.
”Dacă fac probleme bărbații, mai bine să se adreseze la poliție, să nu tacă. Eu tăceam fiindcă el îmi spunea „Eu o să plătesc amenda din gura de la copii, tot din banul din casă.”. Dacă mă jăluiam, o primeam mai ceva. Dar nu trebuie de tăcut. Mai bine, de rupt rândurile”.
O altă femeie care își ispășește pedeapsa, la fel, pentru omorul soțului, spune că s-a apărat în timp ce acesta, aflat în stare de ebrietate, a atacat-o.
”El bătea foarte insistent în ușă, în geam, ca să-i deschid ușa, eu îi spuneam să plece, nici să nu se gândească să vină în asemenea stare. Atunci când se va trezi din beție, atunci să se întoarcă. El spunea că vrea să vină la copii. Eu îi spuneam că doar atunci când va fi treaz. Eu așteptam poliția. Eu i-am telefonat de șapte ori și îi rugam, dar ei deja cunoșteau situația, dar nu au venit, nu au oferit mare importanță cazului„.
Femeia susține că a crescut orfană de mamă. Cea care i-a dat viață a fost omorâtă cu cruzime de tatăl său, iar anii care au urmat și-au pus amprenta asupra vieții ei.
”Am văzut cum mama locuia cu tata, el mereu o bătea și noi am crescut într-o frică continuă. Pentru copii mama mea a răbdat, pentru ca să îl avem pe tata lângă noi și ea tot se temea de el. Și cred că din cauza asta, din cauza mediului în care îți crești copilul, așa va ajunge și el în viitor”.
Specialiștii în psihologie explică faptul că reacția violentă a victimei poate fi o izbucnire emoțională după o perioadă îndelungată de abuz și teamă.
”Putem spune cu certitudine că a crescut numărul de cazuri, când femeia capătă un alt statut. Din statutul de victimă, capătă statutul de agresor. Motivele ar putea fi diferite, din cauza substanțelor interzise, consumului de alcool, în unele cazuri, chiar și neadresarea la timp la autoritățile competente care ar putea soluționa aceste probleme din start, legate de violența domestică și în unele cazuri, percepția societății, că atunci când te adresezi, ești privit cu alți ochi”, Verginia Gabură, inspector principal de justiție al Penitenciarului Nr7-Rusca,
Potrivit psihologilor, în multe dintre situațiile de abuz, femeile fie au crescut în familii în care comportamentele agresive erau ceva obișnuit și ajung să le considere normale în propriile relații, fie rămân în aceste relații din cauza dependenței economice față de partener.
”Unele rabdă, pentru că nu au unde să se ducă. Unele, că cred la o schimbare, mai este și dependența economică de persoana cu care vor să construiască o familie”, Olga Rusu, psiholog al penitenciarului nr7-Rusca.
”În Penitenciarul numărul 7 de la Rusca își ispășesc pedeapsa aproximativ 300 de femei. Aproximativ 30 la sută dintre ele au fost condamnate pentru infracțiuni legate de violență, iar celelalte 70 la sută pentru alte fapte, inclusiv infracțiuni economice sau legate de droguri”, Loredana Pisarenco, jurnalistă NEXT TV.
