Numărul copiilor aflați în instituții rezidențiale a scăzut semnificativ în ultimii ani, și a ajuns în prezent la aproximativ 300, datorită reformei sistemului de îngrijire și protecție a copilului, susțin autoritățile din domeniu. Experiența acumulată în procesul de tranziție de la îngrijirea copiilor în instituții rezidențiale la servicii care îi sprijină să crească în familie și în comunitate este împărtășită de experți din mai multe state, aflați în perioada 14–18 septembrie în țara noastră. Aceștia, alături de oficiali moldoveni și beneficiari ai reformei, au participat la evenimentul „ACASĂ, fără ghilimele”, desfășurat la Chișinău.
Olesea Melnic, de 27 de ani, din raionul Florești, a ajuns la șapte ani într-o casă de copii pe fondul certurilor și violenței din familia sa. A stat doi ani în instituția rezidențială, iar ulterior a fost plasată într-o familie din comunitate prin serviciul de asistență parentală profesionistă. Această experiență, care a durat șapte ani, a fost cu momente grele și frumoase deopotrivă, spune ea.
”După ieșirea din instituția rezidențială a fost un pic dificil. Revenind în comunitate, m-am întâlnit de multe ori cu discriminarea. Erau diferite discuții de genul că locul lor e acolo, că ei nu știu cum să se comporte și sunt sălbatici”, Olesea Melnic, beneficiară.
Ulterior, copilăria marcată de greutăți a determinat-o să aleagă domeniul asistenței sociale la colegiu și facultate și i-a conturat convingerea că familia trebuie sprijinită înainte ca problemele să ducă la separarea copilului de părinți.
”Locul nu este ca un copil să trăiască într-o instituție rezidențială. Cât de greu ar fi în familie, poate să nu aibă bani, nu are ce mânca, dar orice problemă se rezolvă”, Olesea Melnic, beneficiară.
Experiența copiilor din instituțiile rezidențiale a schimbat treptat și modul în care este privită nevoia de sprijin în țara noastră. Astfel, dacă în urmă cu două decenii, evaluarea autorităților putea duce la instituționalizare, acum, accentul este pus pe servicii care îi permit copilului să rămână în familie și să învețe în comunitate.
”Acest proces de evaluare a copilului a devenit o oportunitate de a oferi servicii de suport, inclusiv și în instituțiile de învățământ și aici ne referim la crearea centrelor de resurse pentru educația incluzivă, ne referim la dezvoltarea serviciilor în instituții, comisiile multidisciplinare instituționale, la moment, asistența logopedică prin crearea serviciilor de suport, cum ar fi psihologi, logopezi, psihopedagogi. Acest proces de evaluare complexă a copilului a devenit o oportunitate, nu o etichetă”, Inga Grosu, șefa serviciului politici în educația incluzivă și protecția compilui.
Ministra Muncii și Protecției Sociale, Natalia Plugaru, spune că reforma trebuie susținută și prin oameni pregătiți. Dar sistemul are un mare deficit de asistenți sociali, iar autoritățile vor să atragă mai mulți specialiști și să investească în pregătirea lor. În același timp, sunt necesare resurse pentru ca familiile aflate în dificultate să primească ajutor la timp.
”Începem să prioritizăm, lucrăm cu familii unde există risc de separare, pentru că există programe de parenting generice și programe de parenting foarte focusate, familii unde există abuz de alcool, sau programe de parenting care au copii cu dizabilități. Acolo necesitățile, comunicarea cu copiii este diferită. Vrem să venim cu programe focusate ca să prevenim separarea unde există”, Natalia Plugaru, ministra Muncii și Protecției Sociale.
Reforma este susținută și de partenerii internaționali, printre ei fiind și UNICEF Moldova.
