70 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de epilepsie, aceasta fiind una dintre cele mai răspândite afecțiuni la nivel global. Potrivit medicilor, este o boală cronică a creierului care afectează oamenii de toate vârstele.
În Republica Moldova sunt aproape 13 000 de pacienți cu vârsta de peste 18 ani. Mulți dintre ei au învățat să trăiască cu această diagnoză, însă atitudinea oamenilor îi afectează mai mult decât diagnosticul în sine.
Electroencefalograma este o investigație care arată cum funcționează creierul și ajută la stabilirea diagnosticului în cazul persoanelor care suferă de epilepsie.
Zilnic, pacienta administrează patru tipuri de preparate antiepileptice, însă crizele se repetă de câteva ori pe zi.
„A fost luată decizia de a fi internată pentru o examinare mult mai amplă de a face encefalograme de câteva tipuri, simplă, cu deprivare de somn, monitorizare. Să vedem starea procesului, acesta va fi discutat cu specialiștii neurochirurgi pentru a aprecia o tactică ulterioară de tratament și vederea unei chirurgii a epilepsiei”, relatează Nadejda Gocincioi, medic neurolog-epileptolog, Institutul de Medicină Urgentă.
Boala este o adevărată provocare și pentru o tânără de 18 ani, care a fost diagnosticată cu epilepsie de la vârsta de 3 luni.
„Stăteam cu ea pe picioare, am văzut că se învenețea la gură, parcă nu îi ajungea aer. Am chemat asistenta medicală și am început să umblăm pe la medici. Când era mică, avea crizele o dată în lună. Se întâmpla că avea la aceeași dată”.
Odată ce a fost înscrisă la școală, crizele au devenit tot mai frecvente și mai severe. Mama tinerei susține că aceasta a devenit mai emotivă și introvertă.
„Eu vorbeam cu dânsa, dar ea nu reacționa, deloc. Crizele durau un minut, două, acuma sunt mai puține, aseară i-a fost rău și 30-40 de secunde o criză și repede își revine, dar sunt momente că greu își revine. Ce faceți dvs în situația aceea, cum o ajutați? O țin să nu se pălească, altfel nu pot să îi fac nimic. După criză, ea adoarme sau singură îmi spune: mi-a fost rău. Și are un caiet unde își notează”.
Medicii susțin că maladia se manifestă în funcție de localizarea focarului în creier.
„Crizele generalizate când pacientul cade jos are convulsii, își mușcă limba, se urinează, aceasta este o criză clasică generalizată. Dar avem tipuri de crize care nu le percepem la prima vedere. La un moment dat pacientul își încetinește activitatea, sau își fixează privirea într-un punct, mișcări într-o mână sau un picior, acestea sunt crize subtile, crize focale, atunci pacientul poate să fie conștient, poate să comunice cu noi”, spune medicul.
O criză convulsivă nu înseamnă neapărat că persoana suferă de epilepsie, spune Nadejda Gorincioi.
„Sunt o serie de factori declanșatori care pot declanșa o criză, acestea sunt privarea de somn, de exemplu pacientul nu a dormit noaptea și a doua zi el poate dezvolta o criză pe fon de surmenaj fizic și psihic. Când pacientul abuzează cu alcoolul poate fi o criză provocată care nu se consideră epilepsie, sau pe fon de febră face o criză, nu este considerată epilepsie”.
Odată ce sunt diagnosticate cu epilepsie, majoritatea persoanelor își schimbă percepția asupra vieții și trăiesc în frică permanentă, spun psihologii.
„Foarte multă lume din momentul ce au fost diagnosticate cu această boală au un sentiment de șoc și negare, nu acceptă. Le este greu să accepte diagnosticul bolii și ulterior se confruntă cu stări de anxietate, frică, își pun foarte multe întrebări ce vor face ulterior, ceea ce poate fi însoțită de stări depresive. 1.33 MUSCA 2.04 Sau poate fi afectată imaginea de sine, automat își fac percepția de propria persoană”, spune Viorica Șaitan, psihoterapeut.
Bolnavii sunt adesea stigmatizați, ceea ce îi afectează mai mult decât diagnosticul în sine, afirmă pihoterapeuții.
„Este important o atitudine specială față de aceste persoane, important toleranța, sprijinul emoțional și psihologic ca aceste persoane să se simtă în siguranță, să nu îi marginalizăm sau să nu-i evităm în activități pe care le desfășurau anterior, în măsura posibilității să-i implicăm și să le oferim un suport emoțional ceea ce este foarte important. Ei chiar au nevoie de o stare psihologică liniștită, calmă, echilibrată. Să nu fie supuși situaților stresante aceasta impactează anumite convulsii”, a mai spu Viorica Șaitan.
Epilepsia nu este o afecțiune care nu-i permite pacientului să fie încadrat în câmpul muncii, spun specialiștii, însă este important ca aceștia să evite anumite domenii de activitate care le-ar putea pune viața în pericol, precum meseria de bucătar, electricitan sau constructor.
