Foametea din 1946-1947 a fost rămas una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade din istoria noastră. În mai puțin de doi ani peste 200 de mii de oameni din Moldova și-au pierdut viețile. A fost printre cele mai mari tragedii prin care a trecut Moldova. Expertul WatchDog, Artur Leșcu, a venit cu un mesaj video în contextul în care în a treia săptămână a lunii aprilie comemorăm victimele foametei organizate din 1946-1947 și explică atrocitățile din anii respectivi.
,,În acea perioadă în medie satele din Moldova au pierdut circa 10% din populație. Cel mai grav a fost afectat sudul republicii. Unele localități găgăuze au pierdut până la jumătate din locuitori. Datele referitoare la amploarea acestei tragedii umane au fost secretizate. Istoricii au estimat totuși că, din cauza foametei, a murit aproximativ cinci la sută din populația RSSM. De 10 ori mai mulți decât în Rusia și de cinci ori mai mulți decât în Ucraina”, a spus Artur Leșcu.
Expertul a adăugat că vina pentru atrocitățile care au avut loc o poartă conducerea politică sovietică, care îi puteau salva. Leșcu spune că autoritățile de atunci au făcut tot posibilul pentru ca principalele cauze ale foametei să fie considerate seceta și urmările războiului. Iar despre tragedie să nu se vorbească deloc, și ca rezultat oamenii rămași în viață să-și iubească tiranul, devenit singura lor sursă de existență. Putea fi evitată o asemenea catastrofă? Absolut sigur. Întreaga Europa a resimțit efectele secetei. Dar nicăieri populația NU a fost îndobitocită așa încât – să ajungă la canibalism, cum s-a întâmplat în URSS.
Mai mult, rezervele de grâu erau suficiente pentru a-i ajuta pe oameni, însă Stalin și sovieticii de pe loc, nu au redus intenționat planurile de colectări, lăsându-i pe oameni efectiv fără niciun grăunte sau animal. Puterea sovietică nu numai că nu a intervenit pentru a ajuta populația, dar a exportat cerealele și l-a făcut pe Stalin mândru transformând URSS în cel mai mare furnizor din lume.
Conform istoriei, totul a început în primăvara anului 1944, imediat după ocuparea Basarabiei. Noua putere sovietică a impus predarea obligatorie a produselor agricole în folosul așa-numiților „eliberatori”. Au fost stabilite cote, iar gospodăriile țărănești au fost obligate să predea alimente. Cine se eschiva – rămânea fără rezerve și era obligat să plătească o amendă echivalentă costului produselor nelivrate.
,,În urma politicii duse de Iosif Stalin oamenii noștri din sate în primii ani după instaurarea regimului sovietic au plătit 400 de milioane de ruble și mii de tone de diverse produse agricole. Scopul era să extragă din RSS Moldovenească cât mai multe resurse posibile. La 9 aprilie 1945 au fost stabilite cotele pentru anul 1946. Atunci nu se știa că anul ce urma va fi unul extrem de secetos. Când însă a fost deja evident că pământul nu dă roadă iar oamenii îndură foamete, Comitetului Central al Partidului Comunist local la 9 iulie 1946 – nu a redus impozitul. Și planul pentru 1946 a fost realizat cu 101,5%, plătit nu doar cu alimente dar și sute de mii de vieți”, a mai adăugat expertul.
Seceta a afectat în special sudul Moldovei, inclusiv Găgăuzia. Oamenii mureau de foame în timp ce livrau sovieticilor ultimile produse care îi puteau salva. Într-o notă cu titlul secret este prezentată situația din raioanele Congaz și Ceadîr-Lunga. Se indică că populaţia foloseşte în mâncare carne de câini, de pisici, hoituri de animale… e răspândit canibalismul. Canibalismul era de fapt, un fenomen prezent în toată țara. Au fost documentate oficial în jur de 40 de cazuri. Realitatea însă a fost mult mai cruntă. În mărturiile disponibile astăzi, istoriile despre cum părinții își sacrificau proprii copii pentru a supraviețui, sunt terifiante. Așa ceva este de neconceput în timpurile noastre.
Cauza morții, conform expertului, era scrisă ca – „distrofie”. În primăvara lui ”47, de distrofie ca urmare a foametei erau bolnavi aproape 240 de mii de oameni, adulți și copii. De fapt, numărul morților și a celor bolnavi din cauza foametei ar putea fi mult mai mare.
În concluzie, expertul a spus că meleagurile noastre au trecut până la URSS prin nenumărate războaie, dezastre și epidemii. Dar niciodată oamenii nu au fost împinși spre o asemenea disperare ca în ”46-”47. În fața dezastrelor naturale, sătenii au dezvoltat de-a lungul secolelor un mecanism de ajutor reciproc. Puterea sovietică a distrus însă tot ce înseamna mod de viață tradițional în Basarabia, inclusiv în localitățile din Găgăuzia.
