Salvarea și valorificarea patrimoniului audiovizual al unei țări este o practică europeană de păstrare a memoriei colective, iar adoptarea de către Guvern a Regulamentului de funcționare a Arhivei Naționale de Film este in pas prin care este aliniată legislația moldovenească se aliniază la valorile europene. Declarația aparține directoarei Centrului Național al Cinematografiei Republicii Moldova Valentina Iusuphodjaev și a fost făcută în cadrul unui interviu oferit realizatorului ONE TV Iurii Ceabanov în contextul campaniei informative „Europa de lângă noi”, lansate de televiziunile ONE TV și STAR TV.
– Vă salut! Bine ați venit la „Europa de lângă noi”, un proiect compus dintr-o serie de dialoguri cu lideri de opinie despre perspectiva integrării europene a Republicii Moldova, despre integrarea procesul de integrare a României, despre ce putem învăța cu toții din această experiență istorică. Astăzi, ne-a găzduit doamna Valentina Iusuphodjaev, directoarea Centrului Național de Cinematografie. În septembrie anul acesta, guvernul a aprobat regulamentul de funcționare a Arhivei Naționale de Film și dumneavoastră pe site-ul CNC-ului, spuneți că este o veste excelentă pentru cinematografia națională. De ce este o veste excelentă?
– Este o veste excelentă pentru că e vorba de trecutul nostru, e vorba de memoria colectivă.Și chiar dacă știm cu toții că în arhiva națională de film sunt multe filme de propagandă, inclusiv, dar astea sunt lecțiile de istorie care trebuie cercetate, studiate. În timp, valoarea acestor filme va crește, fără doar și poate, asta este unu, iar doi, până la aprobarea acestui regulament, noi am promovat o convenție pe patrimoniul audiovizual, ceea ce mă bucură foarte mult, că în felul acesta noi ne aliniem cumva la niște valori europene. În Europa se pune un accent enorm pe tot ce ține de patrimoniu, patrimoniu în general și în particular patrimoniu audiovizual. Asta este memoria noastră colectivă și evident că diferite forme ale artei intră în acest concept al memoriei colective, dar filmul e cumva foarte special. Filmul este eclectic, acolo vedem diferite forme de artă: și actorie, și pictură, și dramaturgie, și literatură. Deci, sunt niște surse incredibil de importante pentru noi, cei de astăzi și pentru viitor.
– Ceea ce se întâmplă la noi acum, în fostele țări din spațiul post-sovietic, aceste fenomene deja au avut loc, în momentul în care ei s-au integrat, CNC-urile lor au parcurs acest drum. Ce putem învăța noi din experiența lor?
– Dacă mă întrebați, fostele republici sovietice, fiecare e la un anumită etapă în acest proces. Noi avem exemplul țărilor baltice, care cumva foarte hotărât au pornit-o spre vest și vedem rezultatele, cel puțin dacă vorbim despre film. Vedem ce se întâmplă în Estonia, în Lituania, în Letonia, ei sunt foarte prezenți și vizibili astăzi, inclusiv în mari evenimente internaționale de film sau în festivaluri de film de clasa A, cum zicem noi în industrie, adică clasa A fiind Cannes, Berlin. Despre Estonia știe toată lumea, spre exemplu, sau despre Lituania, pentru că filmul este o modalitate excelentă de a promova o țară, de a promova cultura unei țări, de a face mapamondul să știe mai mult despre acești oameni sau despre această regiune și despre cultura unei țări.
– Mă bucur că ați atins subiectul promovării prin cultură, prin cinematografie. Dumneavoastră, ca producător de film, locațiile din Republica Moldova pot fi un interes pentru cinematografia europeană? Și în ce măsură ne putem noi promova prin cinematografie în Europa?
– Evident că pot fi, nu e vorba doar de locații. Filmul este un ecosistem mult mai complex, dincolo de locațiile propriu-zise, mai e și aspectul economic al lucrurilor. La ce preț se oferă aceste locații? Facilitățile din jurul acestor locații, infrastructură și așa mai departe. Dar ceea ce este important, producătorii de film și industria este tot timpul în căutarea și descoperirea unor locuri noi, e un proces firesc pentru că vrei să vii într-un film cu niște locații sau cu niște imagini mai puțin folosite sau mai puțin uzate și atunci este o căutare permanentă a ceva proaspăt să fie pe ecran. În acest sens, da, suntem, doar că trebuie să mai lucrăm la un cadru de facilități economice.
– Republica Moldova ce poate oferi spațiului cinematografic european și ce ne pot oferi europenii nouă în dialogul acesta cinematografic?
– Dacă vorbim despre ce putem noi oferi, ce ne pot oferi alții, trebuie să vă spun că filosofia europeană este bazată pe cooperare. Noi am semnat și noi o convenție pe coproducțiile cinematografice. Filosofia europeană încurajează cooperările și de ce, adică, nu este doar la nivel patetic, să zic așa, pentru că din moment ce într-o coproducție intră mai multe țări, spre exemplu, Moldova, România, Lituania, Danemarca. Asta înseamnă că automat acest film va fi distribuit în aceste 5 țări. Asta înseamnă teritorii, da, asta înseamnă audiență mai mare și asta înseamnă că noi vom afla ceva despre Danemarca, ceea ce probabil nu putem să aflăm din Wikipedia, pentru că filmul vine cu alt limbaj, cu emoții, cu diverse perspective, cu diverse interpretări. Și ce este mă cel mai important. Este impactul acesta emoțional.
– Am înțeles, rolul educațional al filmului este foarte puternic. Vă rog în continuare să dezvoltați ideea: producție de film, dezvoltare turism, locuri de muncă, promovare, prosperitate în sensul ăsta, prosperitatea omului de rând a omului de pe stradă despre care vorbeam anterior.
– O producție de film este ca o mică afacere în sine, echipele de film, atunci când vorbim de filmul de ficțiune, înseamnă 100 de persoane, 300 de persoane, în funcție de proporțiile producției, de scenariu și așa mai departe. Impactul asupra turismului este diferit. 1. Apare în film o locație, apare muzică, auzi muzică, bucătărie, o mulțime de lucruri apar acolo în cadru. Noi suntem receptivi la vizual mai mult decât la citit. Sunt niște exemple în industrie clasice, cum în Croația s-au filmat niște secvențe din „Stăpânul inelelor” și după aceasta numărul de turiști a crescut considerabil. Noua Zeelandă este un caz care este citat peste tot. Asupra economiei, filmul este nu doar eclectic din punctul de vedere al artelor pe care le înglobează, dar și din punctul de vedere al resurselor. Doar 40 de procente din bugetul unui film merg la niște cheltuieli directe, pentru că noi mergem și filmăm în diferite locații, în funcție de scenariu. Sau închiriem astăzi o căruță, iar mâine un avion, în funcție iarăși de scenariu. echipele pentru că lucrează într-un regim foarte dur, câte 12 ore pe zi, există servicii de catering, dar asta înseamnă legătură cu Horeca. Echipele mixte, vin persoane din afară, trebuie să meargă la un hotel. Există o mulțime de studii și cifre despre acest impact asupra economiei și dezvoltării regionale, inclusiv un festival de film. Un festival de film înseamnă, luăm exemplul României, Cluj-ul, care, astăzi, după 20 de ani, în Cluj vin din toată țara la festival, pe perioada festivalului. Asta înseamnă că nu găsește o chirie, pentru că e rezervat de mult timp înainte, dar asta înseamnă oameni care se duc și lasă bani în localuri, pentru că ei trebuie să mănânce ceva, dincolo de faptul că achită un bilet la cinematograf. Noi vom avea, apropo, la sfârșit de noiembrie, în acest an, vom avea a 2-a ediție a unui forum internațional pe industrie de film unde subiectul de bază este anume impactul filmului din diferite perspective, perspectiva economică, politică, educațională, perspectiva terapeutică.
– Foarte interesant ce ați menționat dumneavoastră anterior despre Festivalul Internațional de Film Transilvania, TIFF-ul. În ce măsură există dialogul ăsta cinematografic între Republica Moldova- România? În ce măsură putem spera, cum au avut românii noul val, că-l vom avea și noi într-o bună zi, noul val cinematografic și cu ce ne ajută pe noi dialogul ăsta între două maluri de Prut, folosind sintagma mai veche.
– TIFF-ul pentru cineaștii din Moldova a fost un naș botez, dacă să mă exprim așa. De fapt, Centrul Național al Cinematografiei a apărut doar în 2017, adică nu exista o instituție sau o structură care cumva să țină cont de interesele și necesitățile industriei. Or comunicarea între cineaști s-a început firesc și TIFF-ul, acest festival a fost primul care s-a deschis pentru cineaștii din Moldova și a oferit o platformă pentru proiectele de aici. Or, ca să înțelegeți, astăzi un proiect de film își începe drumul mult mai devreme decât intră în filmări. Se merge la diferite festivaluri, se vorbește despre proiect, se găsesc co-producători, se găsesc mentori care ajută ca proiectul să crească. Și anume TIFF-ul a fost pentru noi această primă treaptă de a merge mai departe, pentru că prin intermediul TIFF-ului proiectele noastre au ajuns, spre exemplu, la Cottbus, la alt festival sau la Clermont și așa mai departe. Un festival adună oameni din toată Europa și nu numai, proiectul devine vizibil și în felul ăsta au început să se facă niște conexiuni.Și până astăzi noi suntem parteneri cu TIFF-ul, am instituit un premiu al CNC-ului din Republica Moldova la TIFF, ceea ce a fost din partea noastră nu doar o recunoștință, dar este și aspectul că e o promovare foarte bună.
– Am reținut ideea. Folosesc un termin muncitoresc pentru a vă întreba cum poate cinematografia pune umărul la integrarea Moldovei în Uniunea Europeană?
– Poate, pentru că, așa cum vorbeam mai devreme, filmul gâdilă emoțiile. Atunci când privești un film, altfel percepi valori, mesaje. Și una este un aspect, este această conexiune care se formează între cineaști și public, totodată, pentru că filmul înseamnă și public și audiențe. Filmul European care, apropo, tot există niște politici în spatele filmului european care a început să aibă un loc în cinematografe. Pentru că anterior filmul american și blockbusterele americane dominau piața, în continuare domină, dar deja tot mai mult avem prezente în cinematografe filme europene. Or filmele europene încearcă să reflecte asupra unor lucruri, încearcă să pună niște întrebări și ceea ce este cel mai important, Filmul European, de fapt, înseamnă libertate de exprimare, ceea ce este o valoare fundamentală europeană și este extrem de important cred că pentru fiecare om de avea această condiție de liberă exprimare. Cultura europeană înseamnă diversitate, diversitate culturală, ori noi putem deveni o parte a acestei diversități culturale. Oamenii sunt în căutare, sunt curioși, sunt setoși de a descoperi alte lumi, alte culturi, alți oameni.
– Vă mulțumesc pentru răspuns la întrebarea anterioară și era să-mi scape niște evenimente foarte importante. Și îmi permit să le prezinte în următoarea întrebare la pachet: Zilele Filmului Românesc, Zilele Filmului Francofon și nu la urmă, nu la sfârșit, Luna Filmului European. Ce impact au aceste evenimente pentru noi privitorii, pentru societatea moldovenească?
– Păi toate impactele despre care am vorbit anterior, de fapt, Și educativ, și estetic, și cultural. Eu cred că cel mai important este să fim și noi în pulsul acesta al veții care se întâmplă în altă parte, nu să aflăm despre un film după 5 ani. Nu vorbesc despre filmele care apar pe internet, pentru că există o mulțime de filme care de fapt poți să le vezi doar în festivaluri. Și atunci la noi foarte greu ajungeau filme de genul ăsta. Dreptul cultural, apropo, tot este un drept fundamental al omului și atunci noi avem în Chișinău un public care își dorește să meargă la asemenea filme. Evident că orice audiență se educă în timp și prind și alții gustul unor asemenea filme, care sunt filme de artă, adică nu sunt neapărat de genul mainstream. Toate aceste evenimente au construit o audiență. Zilele Filmului Românesc, care deja are 10 ani la activ, stau la coadă…
– Da, confirm…
– Nu sunt bilete, ceea ce este cel mai bun indicator al unui eveniment. Luna filmului european e o acțiune care am lansat-o doar anul trecut, cu puține resurse pe care le avem, dar a fost public și sper eu să fie un eveniment an de an, cu mai multe filme aduse și, respectiv, cu mai mult public.
– Să înțeleg că prin aceste evenimente noi cunoaștem Europa, Europa ne cunoaște pe noi și spre finalul dialogului nostru aș vrea să vă întreb cum credeți că va fi a 10-a ediție a Lunii Filmului European și dacă la acea a 10-a ediție Moldova va fi membră a Uniunii Europene?
– A 10-a ediție ar trebuie să fie, după după strategiile și planurile noastre. Ceea ce îmi doresc eu e să avem mai multe cinematografe publice, să avem titluri cât mai multe de filme europene și cât mai mulți spectatori și un diapazon cât mai mare de vârstă a spectatorului, inclusiv cei mici să aibă acces la filme pentru copii, filmul European. Și sper eu să crească această dorință de a consuma, mă rog, consuma, poate nu este cel mai bun, dar e da, e un fel de consum de film, de calitate și film care te pune să gândești.
Acest material jurnalistic este realizat în cadrul proiectului „Promovarea avantajelor aderării Moldovei la UE prin exemplul experienței României”, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova. Conținutul acestui material jurnalistic nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
