Republica Moldova are de ales între dependența vulnerabilă față de Rusia care prezintă riscuri pentru suveranitate și apartenența la Uniunea Europeană, unde nu există o dependență, pentru că deciziile se iau prin vot unanim și orice țară cât de mica nu ar fi poate avea o voce puternică. Este opinia președintelui Uniunii Scriitorilor din România Varujan Vosganian și a fost exprimată în cadrul interviului realizat de realizatorul ONE TV Iurii Ceabanov în contextual campaniei de informare “Europa de lângă noi”, lansată de posturile ONE TV și STAR TV. Varujan Vosganian, care a deținut anterior și funcția de ministru al Economiei în România, a mai declarat că aderarea Moldovei la UE va însemna intrarea într-o rețea de cooperare economică și de protecție strategică.
– Bună ziua! Bine ați venit! Mulțumim Muzeului Literaturii Române de la Chișinău că ne-a găzduit. Acest interviu, acest dialog are loc în cadrul proiectului „Europa de lângă noi”. Ne interesează să aflăm opinia dumneavoastră, viziunea dumneavoastră, a unui om care vine din Uniunea Europeană, a unui om politic care a contribuit la aderarea României în Uniunea Europeană. Ce putem învăța noi, ce poate învăța Republica Moldova în acest context. Când ați fost prima dată la Chișinău?
– Prima oară la Chișinău, simbolic vorbind, am fost în 1991, când, împreună cu Mircea Snegur, președintele de atunci al Republicii Moldova, am redeschis și am resfințit Biserica Armeană din Chișinău, care până atunci fusese ceva birou de turism în timpul perioadei comuniste. Am venit de foarte multe ori, am avut întâlniri cu președinții Moldovei, cu prim-miniștrii Moldovei. Am avut proiecte comune economice, am făcut și câteva propuneri privind privatizarea și am încercat să implicăm mai mult capitalul românesc în privatizarea din Republica Moldova. Apoi am venit adesea să mă întâlnesc cu reprezentanții comunității Armenești de aici, cu Uniunea Armenilor din Republica Moldova și cu Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. Avem aici o filială a Uniunii Scriitorilor din România, cu circa 90 de scriitori. Aveți scriitori de primă mână din Republica Moldova, care sunt perfect integrați în literatura română și în literatura europeană. Literatura de aici a evoluat foarte bine și este, aș putea să spun, în modernitatea limbii române de pe ambele maluri ale Prutului.
– Cum a fost Chișinăul în 1991 și cum vi se pare Chișinău astăzi?
– Am un regret care nu cred că se va vindeca decât în momentul în care Republica Moldova va intra în Uniunea Europeană. În 1991, dacă parlamentele celor două țări ar fi votat câte o hotărâre pentru unire, unirea s-ar fi produs atunci și am fi avut cu totul alt destin împreună. Din păcate, atât Ion Iliescu și Mircea Snegur s-au temut. Atunci condițiile erau favorabile. România încă nu intrase în Uniunea Europeană, nu treabuia să negocieze cu Bruxelles-ul unirea, Uniunea Sovietică șovăia era în destrămare. Standardul de viață din Moldova era mai sus decât standardul de viață din județele Botoșani, Vaslui din preajma Prutului. Lucrurile s-au diferențiat. Intrarea noastră în Uniunea Europeană a creat un avânt economic și al standardului de viață, care a creat anumite decalaje și pot să vă dau și câteva dintre ele. De pildă, nivelul mediu al pensiilor este de la simplu la dublu. În România pensia medie este acum, în lei moldovenești, de peste 8 mii de lei. Salariul mediu în România, în lei moldovenești, a urcat la peste 20 de mii de lei. Produsul Intern Brut a evoluat la peste 300 de miliarde de euro și aceste decalaje puțin complică ideea unei integrări economice. Totuși, România nu e Germania Federală să poată, în timp scurt, să atenueze decalaje, dar cred că cel mai important lucru dintre toate este să asumăm idealul reîntregirii. Dacă vrem să o facem, o facem. Și eu cred că singura șansă ca să ne reunim este ca Republica Moldova să intre în Uniunea Europeană. Și pot să vă spun că aderarea noastră a avut un impact deosebit asupra nivelului de trai. În primul rând, libera circulație, în al 2-lea rând, libera circulație a capitalurilor, a mărfurilor, desființarea vămilor, o anumită rigoare în execuțiile bugetare și o influență către mersul democratic și sancționarea posibilelor abateri, pentru că și la noi, după 2007, a existat tentații autarhice. Pe urmă, imediat după intrarea în Uniunea Europeană, pot să vă spun că în acei 2 ani, 2007 și 2008, a fost un record de investiții străine în România. Dacă vreți niște cifre, veniturile, mă refer la pensie, salariul minim, salariul mediu au crescut. Din 2004, momentul în care în linii mari am încheiat capitolul de aderare și până azi de 9 ori în termeni nominali, de 9 ori. În timp ce inflația a fost de 250 %. Deci, dacă socotim că veniturile au crescut de 9 ori și inflația de 2 ori și jumătate, practic standardul de viață a crescut de 3 ori în perioada asta. Și dacă vreți un corespondent fără niciun fel de influență de inflație și de alte lucruri, e paritatea puterii de cumpărare. Paritatea puterii de cumpărare, comparație între cum trăim noi și cum se trăiește în vest era de 30 % în 2004 și a urcat la peste 70 % astăzi. Așadar, dacă cetățenii Republicii Moldova au vreun dubiu în legătură cu impactul favorabil al apartenenței la Uniunea Europeană în standardul de viață, îi rog să nu-l mai aibă, pentru că exemplul României este clar că Uniunea Europeană este favorabilă. Și apoi să nu creadă cumva că intrarea în Uniunea Europeană va însemna o contribuție mai mare a Moldovei către Uniunea Europeană decât a Uniunii Europene către Moldova. Am exemplul României, în care practic, contribuția Uniunii Europene prin diverse programe este de trei ori mai mare decât contribuția pe care a avut-o România. Și vă dau un singur exemplu care e foarte important și pentru Republica Moldova. E vorba de subvenția la hectar pentru diverse produse agricole și pentru zootehnie. Fără această subvenție care vine din Uniunea Europeană, agricultorul, fermierul român ar fi avut mari probleme să reziste în concurența care există pe plan mondial.
– Care ar fi sfatul dumneavoastră adresat celor din Republica Moldova? Noi suntem pe drum spre Uniunea Europeană. Dumneavoastră ați parcurs deja drumul acesta. Ce le-ați putea recomanda euroscepticilor, că-i avem și noi?
– Eu nu dau sfaturi, pentru că n-am o poziție de autoritate în fața cetățenilor Republicii Moldova. Oricât aș încerca cu experiența mea, nu pot să mă substitui unui cetățean de aici. Eu pot să vă spun doar care a fost experiența noastră și dumneavoastră să luați ca atare. N-a fost ușor să negociem. Uneori se lăsa impresia că, negociind și acceptând, renunțăm la suveranitate. Vreau să spun euroscepticilor că aceasta este o idee falsă care se inoculează. Nu există nicio renunțare la suveranitate, pentru că orice delegare de suveranitate, în sensul că legislația europeană prevalează asupra legislației interne, se face numai cu acordul Parlamentului Moldovei în clipa în care negociezi și aderi la Uniunea Europeană. Opinia favorabilă din partea Comisiei Europene contează foarte mult în stabilirea riscului de țară și accesul investițiilor străine. În al 2-lea rând, negocierile cu succes și aderarea la Uniunea Europeană îmbunătățește calificativul de țară. Altfel au încredere străinii în Moldova, altfel Republica Moldova intră pe piețele monetare internaționale pentru a se împrumuta cu alte dobânzi. Alta este până la urmă și mentalitatea cetățeanului moldovean, care se simte parte a unui organism în care sunt, alături de Moldova, civilizații apusene cu foarte lungă tradiție. Și să vă mai spun ceva foarte deschis acum. Republica Moldova trebuie să aleagă. Republica Moldova nu este în poziția unei țări importante cu un trecut imperial care să aibă forța de a se opune și de a rezista sau chiar de a impune altora. Ca și România, Republica Moldova a trăit între imperii, ea trebuie să aleagă și dacă euroscepticii privesc cu reținere către Uniunea Europeană să ne spună care e varianta lor. Moldova trebuie să intre într-o rețea de cooperare economică, trebuie să existe într-o rețea de protecție strategică. Zona asta este plină de riscuri și dacă Moldova nu acceptă proiectul european, atunci încotro se va îndrepta Republica Moldova? Uitați-vă ce se întâmplă alături, cum o țară e sfâșiată pentru că are un adversar la care nu a putut să se pregătească la timp cu o protecție economică și strategică. Deci, euroscepticii sunt mai degrabă nihiliști decât patrioți. Pentru că pentru a fi patrioți, euroscepticii trebuie să dea varianta lor. Singura variantă, pe bune, acum nu ne ascundem după degete, Moldova trebuie să opteze fie între dependența vulnerabilă față de Rusia, fie către apartenența la Uniunea Europeană. Ori în ce privește dependența față de Rusia, eu vă dau cazul Armeniei care să fie o lecție. Armenia a fost trădată de Rusia. Armenia din cauza faptului că Rusia, la un moment dat, a preferat gazul și petrolul și rolul Azerbaidjanului în ocolirea sancțiunilor în fața înțelegerilor cu Armenia, a dus la pierderea karabahului și la dislocarea a 120.000 de oameni din locul în care trăiau de 3000 de ani. Deci, dependența față de Rusia prezintă foarte mari riscuri și, în general, orice fel de dependență prezintă riscuri, pentru că o țară care are dependențe e o țară vulnerabilă și abia atunci este afectată suveranitatea ei. Față de Uniunea Europeană nu există dependență pentru că acolo votul este unanim, acolo fiecare țară, oricât ar fi de mică, are o voce și depinde de ea cât de puternică e vocea ei. Și nu uitați acuma, simbolic, diplomatic vorbind, Uniunea Europeană, România și Republica Moldova pot să se unifice cel puțin diplomatic ca voce comună românească la Bruxelles și asta contează foarte mult.
– Dumneavoastră ați punctat un aspect interesant și important. Atât Republica Moldova, cât și România sunt state multietnice, deci există mai multe etnii, minorități naționale. Cum funcționează acest dialog interetnic în cadrul Uniunii Europene?
– Noi îi avem pe unguri, voi îi aveți pe ruși, mă refer la minoritatea cea mai importantă și cu o anumită nostalgie imperială, pentru că și ungurii din România au trăit multă vreme într-un imperiu Austro-ungar sau într-o zonă de influență maghiară și după aceea, după 1918, au trăit în România. Și probabil că mulți dintre ei poartă încă nostalgia vremurilor când minoritatea maghiară era etnie dominantă în Ardeal. Numai că România a trecut peste aceste resentimente, în România, minoritatea maghiară face parte din jocul politic. Ba aș putea să spunem că după 1990 a fost una dintre formațiunile politice de avangardă în ce privește democrația și România este un model de conviețuire etnică. Eu ca armean pot să vă spun că nu există nicio țară pe lumea asta care să aibă o legislație atât de favorabilă către minoritățile naționale cum este România. În bugetul României există sume care se alocă minorităților naționale prin legea bugetului pentru activitățile organizatorice, culturale specifice. Apoi preoții noștri sunt salarizați de către stat. Școlile noastre sunt finanțate de stat. Presa în limbile minorităților este finanțată de către stat, spre deosebire de Republica Moldova, unde nici măcar presa românească literară nu este sprijinită cum trebuie de către stat. Deci asta este modelul interetnic românesc. Și ce s-a întâmplat, ca după evenimentele din Târgu Mureș din 1990, care sunt o traumă nevindecată, nici români, nici maghiarii n-au înțeles ce anume i-a împins până la urmă la violențele acelea, după aceea în România n-am mai avut incidente de natură etnică. Minoritățile naționale nu sunt lobby-ste, nu sunt în afara jocului politic, ele participă, ele negociază, ele stau la masa verde a politicului și atunci nu am avut pe loc incidente, pentru că totul s-a rezolvat pe calea dialogului. Acesta este modelul care trebuie să existe și în Republica Moldova. Nu trebuie să ne uităm la minoritățile de aici, uitându-ne peste umăr la țările din care au provenit strămoșii lor. Toți sunt cetățeni moldoveni și mergem cu toții pe prezumția loialității și lor trebuie să li se deschidă calea politică, poate nu neapărat să fie reprezentate în Parlament, dar să existe o formulă de observator care să poată participa la dezbaterile care au legătură cu minoritățile, să fie integrate într-o structură mai amplă, cum ar fi într-un minister sau în Secretariatul General al Guvernului și nu doar o organizație mică, cum am văzut aici, destul de stingheră și lipsită de orice finanțare și de orice posibilitate de a crea evenimente. Vedeți, aici, în Republica Moldova e o situație oarecum delicată, în sensul că minoritățile se ionizează după ideologie, adică anumite minorități țin mai mult cu partidele foste comuniste sau rusofone și altele țin cu cele europene și asta trebuie încetul cu încetul să dispară. Dar asta ține foarte mult și de acțiunea guvernului care să fie deschisă prietenoasă cu toate minoritățile naționale.
– Credeți că mai e mult până departe, mă refer la aderarea Republicii Moldova la UE?
– Păi eu cred că primul lucru e că trebuie să nu mai vorbim de „Europa de lângă noi” și trebuie să vorbim de „Europa de la noi, de acasă”. Eu sunt foarte încrezător că Republica Moldova va adera la Uniunea Europeană, poate că și contextul geostrategic va contribui la asta. Uniunea Europeană dorește să protejeze Republica Moldova. Politica de vecinătate de până acum este mult mai clar conturată când devine și politică de vecinătate strategică. Până acum era România granița de răsărit a Uniunii Europene, având în vedere ce se întâmplă lângă noi, Moldova și probabil și Ucraina vor deveni granița de răsărit și vor trebui să fie apărate așa cum se întâmplă cu orice graniță. Dar pentru asta trebuie și în Republica Moldova să existe deschidere, sinceritate, să nu aibă elita de aici sentimentul că dacă acceptă anumite reglementări de acolo, cedează ceva din puterea politică de aici sau fac concesii care n-ar trebui făcute. Nu, Uniunea Europeană nu impune nimic și Uniunea Europeană are această mare avantaj de a contribui la apropierea standardelor de viață dintre toate țările Uniunii Europene. Sigur că nu o să fim ca Luxemburgul mâine, care are un salariu minim de peste 2.000 de euro, dar nicio țară din Uniunea Europeană nu va fi stingheră. Nu va fi săracă. În Uniunea Europeană nu mai există țări sărace.
– Spre final, aș vrea să revenim puțin la capitolul mediului de afaceri, fonduri europene, fonduri de preaderare și în special absorbția acestor fonduri. Cum să ne gospodărim la capitolul acesta?
-Noi am avut două categorii de fonduri, ISPA și SAPARD, care au fost foarte importante pentru că au contribuit la modernizarea urbană, la stații de canalizare, la modernizara infrastructurilor. Știți cum ar trebui să vă gospodăriți, să vă gospodăriți ca și cum ați fi la voi acasă, adică cu sinceritate, având sentimentul că nu mai e ca pe vremuri când puteai să faci orice cu statul, pentru că statul nu exista și dacă luai de la stat nu luai de la nimeni. Să existe acest sentiment că banii aceștia sunt ai tuturor și trebuie gospodăriți cum trebuie. Că să știți că Uniunea Europeană e foarte severă în legătură cu eligibilitățile și cu verificarea modului în care banii sunt cheltuiți. E adevărat, o să aveți la un moment dat gustul amar că banii care vin pe condițiile de licitație vor fi folosiți uneori mai mult de firme care vin din afară decât firmele de aici, dar să nu vă speriați de asta. Pentru că chiar dacă firmele care vor face drumuri sau rețele de canalizare vin din străinătate, rețelele de canalizare și drumurile tot vor rămâne aici. Așadar, patriotismul nu trebuie să fie dus către naționalism. Atunci când oamenii nu se simt într-o stare de confort, patriotismul se denaturează în tot felul de stări extreme, agresive și care creează disoluție în societate. Poate că atunci și euroscepticii vor mai lepăda câte ceva din patimile lor. Cei care conduc aici trebuie să fie pricepuți și patrioți. Dacă sunt doar pricepuți, fără a fi patrioți, vor încerca să o tragă pe spuza lor. Dacă vor fi doar patrioți, fără a fi pricepuți, vor rata oportunități, deci trebuie pricepere și iubire de țară.
– Sunteți optimist în privința viitorului european al Moldovei?
– Domnule, armenii câtă vreme trăiesc se cred nemuritori. Eu poate și pentru faptul că sunt armean sunt patriot român, poate părea paradoxal, dar așa este. Eu știu ce înseamnă iubirea de țară și dorul de țară. Sunt convins că Republica Moldova va intra în Uniunea Europeană. Nu știu să spun dacă chiar în acest deceniu, dar sunt auspicii care mă îndreptățesc să cred că chiar până la sfârșitul acestui deceniu, Republica Moldova ar putea să-și termine capitolele de negociere și să intre, să treacă de faza fondurilor de preaderare.
Acest material jurnalistic este realizat în cadrul proiectului „Promovarea avantajelor aderării Moldovei la UE prin exemplul experienței României”, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova. Conținutul acestui material jurnalistic nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
