Cetățenii români s-au simțit mai liberi odată cu aderarea României la UE și beneficierea de dreptul la libera circulație în spațiul comunitar, iar accesul la fondurile europene a ajutat la transformarea localităților din România și la dezvoltarea culturii românești. Declarația aparține lui Valentin Ajder, directorul editurii “Eikon” din România și a fost făcută în cadrul interviului realizat de realizatorul ONE TV Iurii Ceabanov, în contextul campaniei “Europa de lângă noi”, lansată de posturile ONE TV și STAR TV.
– Bine, ați venit la proiectul nostru „Europa de lângă noi”. Un proiect care presupune o serie de interviuri, alături de invitații noștri vom vorbi despre integrare europeană, în special vom atinge subiecte despre integrarea, parcursul european al României, integrarea României în Uniunea Europeană și ce putem învăța noi, Republica Moldova din acest parcurs. Astăzi îl avem alături de noi pe domnul Valentin Ajder, director la Editura „Eikon”. Dumneavoastră, un basarabean care de mult, mult timp locuiește în România, cum vede basarabeanul din România, parcursul european al Republicii Moldova.
– Cu, bucurie. În primul rând cu bucurie. Pentru că cei care au asistat la Mișcarea de Renaștere Națională, începând de prin 1985- 1988 și mai târziu, când ea a devenit a luat amploare. Unii sperau alții nu sperau că se va întâmpla ceva, eu știu notabil și ceva măreț în acest loc, în această. palmă de țară. Cred că în decurs de 30 de ani sunt schimbări vizibile, începând de la o limbă românească mai bine vorbită., începând de la inscripții care au ajuns să fie vizibil majoritare în limba română. Și ajungând probabil chiar la mentalitatea populației, care e foarte greu de schimbat în general, mai ales după mai mult de jumătate de veac de propagandă comunistă, care, bineînțeles, cu asta, s-a ocupat cu modelarea unor oameni noi, cum le ziceau ei. Și cred că aceste ediții ale Bookfest-ului contribuie și ele la europenizarea Republicii Moldova sau măcar la tendința de a grăbi acest proces. Și până la urmă, tot spre cultură o să mergem pentru că orice lucru din lumea asta se face după un proiect, ori proiectul se naște în partea de sus, în creier, în inteligență naturală sau artificială că tot am vorbit despre ea. Mai ales de când internetul ne permite acces la aproape orice fel de lucrare, iar cei care cunosc două-trei limbi pot circula în toată toate bibliotecile lumii, cred că apropie mult mai mult Republica Moldova, atât de România, cât și de Europa. Europa cred că e o obsesie nu doar geopolitică, ci o obsesie culturală, mai întâi de toate. Și să nu uităm că Europa este un construct creștin, adică Europa așa a apărut. În general, cultura este libertate, eu cred că orice fel de integrare trebuie să înceapă de la cultură. Oamenii culți nici măcar nu au nevoie de granițe, aș putea spune că nici de reguli. Iar dacă n-am fi căzut de sub har. N-avem nevoie nici de legi.
– Oamenii culți fac războaie?
– Păi asta e ideea că oamenii culți nu fac nici războaie și nici nu încurajează războaiele. Războaiele oamenilor culți sunt războaie de idei care, de regulă, aduc mereu câte un beneficiu. Toate au ieșit din niște, să zicem lupte de idei, dacă vreți. Din partea dreaptă a Prutului, probabil, Europa se simte mai pregnant. În primul rând, printr-o simplificare a circulației, adică trecere dintr-o țară în alta fără percheziții și fără suspiciuni că ai vrea să duci 1 kg de nisip interzis, să-l muți dintr-o parte în alta, glumesc, bineînțeles.
– Dă o stare de demnitate chestia asta?
– Îți dă o stare de libertate în primul rând. Probabil, libertatea și voința sunt cele două temelii ale oricărei creații și a oricărei lumi, până la urmă. Lumile să fac din voință și libertate.
– În calitatea de director de editură, editura fiind o afacere, fiind un business, ce beneficii a avut breasla dumneavoastră, editura, în momentul în care a intrat România în Uniunea Europeană? S-a schimbat ceva?
– Așa ar fi trebuit, să se schimbe ceva. Există sigur suficiente fonduri pentru dezvoltare culturală și nu numai culturală. Fonduri foarte multe sunt. Probabil ați fost de curând, în ultimii ani, în marile orașe, începând cu Bucureștiul, terminând cu Oradea, Timișoara și se văd deja efectele ajutoarelor europene, se văd inclusiv pe fațadele clădirilor care sunt renovate, sprijin din partea Europei există doar că există și niște obligații din partea beneficiarilor, niște caiete de sarcini destul de precise care trebuie respectate.
– Merită beneficiile efortul care trebuie depus?
– Merită cu asupra de măsură. De multe ori însă, caietul de sarcini rămâne neconvingător și atunci beneficiile se reorientează către alții mai gospodari ca să folosim acest cuvânt.
– După ce a intrat România în Uniunea Europeană a avut de suferit strategia dumneavoastră, editorială politici, editoriale tematici sau v-ați văzut de treabă, indiferent până la Uniune după Uniune?
– Da, așa a fost, facem cărți și înainte, și după.
– Deci intrarea nu nu și-a pus amprenta pe…
– Nu și-a pus în mare măsură pentru că noi publicăm în proporție de 99 % autori români, autori români care știu eu nu sunt poate suficient de celebri, ca să fie și traduși așa, să alerge europenii după ei, așa cum alergăm noi după autori străini pe care îi traducem.
– Ca o fațetă a integrării, cât de prezente sunt editurile din Republica Moldova la târgurile de carte din România?
– Sunt prezente la târgurile mari din București, la Bookfest, dar și la Gaudeamus, editurile care sunt aici la acest această ediție a Bookfest-ului vin și la București.
– Cum sunt văzute de publicul cititor din România?
– Cu bucurie, zic eu, pentru că sunt cărți pe care publicul românesc nu le-ar avea altfel, sunt autori de certă valoare aici, unii deja clasicizați, alții mai tineri. Poeți sunt foarte buni care au ajuns să fie publicați și de multe edituri din țară. Aproape toate editurile care vin acolo, aș putea spune, că vin și ele în Europa, cel puțin pentru o săptămână, dacă cumva Europa s-ar reduce cumva geografic.
– Spre final, aș vrea să vă întreb, ajungem la un moment dat într-o dilemă: dorința noastră de a ne integra este firească, dar cum facem să nu ne pierdem specificul național?
– Nu știu dacă e o condiție pierderea specificului și nu știu dacă ăsta ar fi prețul integrării să pierzi ceva, nu cred. Așa cum francezii, englezii, germanii, bine, englezii au ieșit un pic din ecuație, dar celelalte țări nu cred că au pierdut nimic, integrându-se. Adică nu ne pierdem identitatea, dacă eu știu, facem acum o asociație pentru protecția ierbii pe care o călcăm în picioare, nu? Dumneavoastră rămâneți cu propria identitate, eu o păstrez pe a mea, ne întâlnim, dar mai presus de identitățile personale, naționale, culturale, este o sintagmă a lui Mircea Vulcănescu, identitatea de atitudine. Asta ar fi forma de identitate care ne-ar uni, indiferent de granițe, indiferent de naționalități, indiferent de preocupări chiar. Adică atitudinea în fața vieții și mai ales în fața morții.
– Cred că o să-mi ia ceva timp să înțeleg sensul acestei sintagme, dar oricum ținem legătura, povestim și când o să înțeleg ce înseamnă, o să vă spun și dumneavoastră, vă mulțumesc foarte mult.
– Nu-i atât de greu de înțeles, cât de practicat.
Acest material jurnalistic este realizat în cadrul proiectului „Promovarea avantajelor aderării Moldovei la UE prin exemplul experienței României”, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova. Conținutul acestui material jurnalistic nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
