Pe Alina Condrea am găsit-o la Universitatea Pedagogică Ion Creangă, la lecția de psihopedagogie. Tânăra era concentrată la un dispozitiv special de citit.

”Dizabilitatea mentală este concepută de Constantin Păunescu ca o deficiență globală ce vizează întreaga personalitate: structură, organizare, dezvoltare adaptivă de natură ereditară.”

La vârsta de doi ani, părinții au observat că Alina are probleme de vedere.

”Părinții mei credeau că nu aud bine deoarece erau momente când mă trimiteau după un obiect anume, dar eu mă duceam în altă direcție, atunci când mă strigau mă uitam într-o parte. Atunci am mers la o consultație pentru auz  și s-a depistat că aud bine, dar când am ajuns la oftalmolog situația era diferită, s-a depistat că am o problemă de vedere”, a povestit Alina Condrea.

A conștientizat cu adevărat această dificultate abia la vârsta de 7 ani, când a remarcat că este tratată diferit la școală în comparație cu ceilalți copii.

”Clasele 1-3 le-am făcut în sat, la gimnaziu.  Acolo se comportau cu mine foarte urât, colegii mă numeau urât, mă înjoseau, mă îmbrânceau ”eu nu mă joc cu tine că tu ești chioară”. Chiar dacă eram în prima bancă, profesoara nu îmi acorda atenție, nu se apropia să îmi explice tema sau mă întrebe cum mă simt sau dacă cineva un copil mă jignea, ea pur și simplu ignora.”

Viața Alinei și starea ei emoțională au luat o nouă turnură atunci când familia fetei a decis să se mute cu traiul la Chișinău. Părinții au înscris-o la o școală pentru slabi nevăzători.

”Numai am intrat pe poartă și m-am simțit acceptată. Colegii din prima zi au început să mă îmbrățișeze, profesorii.  Pentru mine era un șoc, nu mă așteptam că există mai bine. M-am adaptat foarte mult, am evoluat într-un an cât nu am făcut în trei.”

După ce a obținut cu succes diploma de bacalaureat, Alina a depus actele la universitate. Din cauza problemelor de sănătate a renunțat să urmeze facultatea de jurnalism, însă tânăra nu-și pierde speranța de ași realiza și acest vis. Ghidată de cei dragi, Alina a decis să se înscrie la facultatea de psihopedagogie.

”Colegii mă acceptă, nu m-am simțit niciodată compătimită sau favorizată, din contra, dacă am o problemă gata profesorii pe mine cumva mă pun pe un pedestal și așa stau frumos acolo, nu, toți suntem tratați egali.”

Colegii Alinei susțin că tânăra este un exemplu de curaj și putere.

”Eu cu Alina avem o legătură și ne înțelegem destul de bine ca colege, eu înțeleg dificultatea care o are și o ajut mereu, chiar și când nu înțelege o temă pot să îi explic încă odată, să îi demonstrez, eu îi explic tactil să îi fie cât mai ușor.”

Alexandru suferă de paralizie celebrară infantilă și spune că o înțelege perfect ce simte zi de zi.

”Eu îi sunt ca un asistent personal, eu o ajut în mișcare, îi spun unde să coboare, unde sunt scările, o anunț dacă a venit mama ei. Atât eu cât și Alina studiem aici cu un scop de incluziune și să demonstrăm la oamenii tipici să și cei cu dezabilități au și ei drepturi și să fie acceptați ca oameni.”

Alina este prima studentă cu dificultate profundă de vedere care își face studiile la această facultate, iar profesorii spun că pentru ei acest caz a fost o provocare.

”Am făcut rost de un cititor de ecran care o ajută pe Alina în timpul orelor să participe activ la lecțiile teoretice cât și practice dacă mai întâmpinăm dificultăți o întrebăm pe Alina că ea este ghidul nostru ce este mai bine unei persoane cu dificultăți vizuale”, a spus Marina Pîrvan, asistentă universitară UPSC.

După facultate, Alina ține pasul spre clinică. Pentru a ajunge la destinație, ea trebuie să traverseze un pasaj subteran, să ajungă pe cealaltă parte a carosabilului și să ia un transport public, unde deseori trebuie să aștepte zeci de minute, spune ea. Cel mai dificil pentru ea sunt trecerile de pietoni care nu sunt dotate cu semafoare sonorizate și trotuarele pe care sunt mașini parcate neregulamentar. De obicei, trecătorii o ajută atunci când solicită sprijin, însă sunt rare cazurile în care oamenii văd neputința ei și se oferă singuri să o ajute.

Tânăra suferă de o afecțiune genetică rară ce provoacă diminuarea sau chiar pierderea totală a vederii în timp. Potrivit oftalmologilor nu există niciun tratament medicamentos sau chirurgical care i-ar ameliora vederea. Totuși potrivit lor, medicina vine cu alternative pentru această categorie de persoane.

”În cazul dat vorbim despre dispozitivele despre corecție optică și ajutor vizual. Alina din primele vizite care a venit la Centrul a fost diagnosticată cu distrofie pigmentală a retinei de atunci i s-a prescris și dispozitivul televizat de circuit închis el mărește imaginea care este proiectată sub cameră și mărește imaginea de 60 de ori”, a spus Tatiana Ghidrimschi, medic oftalmolog

Studenta utilizează acest dispozitiv pentru a citi texte, dar și pentru telefon. (imagini cum se folosește de telefon).

Cu toate că vede doar patru și respectiv 2 la sută cu celălalt ochi din ceea ce văd oamenii sănătoși, Alina este ferm convinsă că își va realiza toate visele cu propriile forțe. Mai mult, tânăra vrea să ajute și alte persoane cu nevoi speciale.

”Nu vreau să mă gândesc că posibil să nu mai văd niciodată, ce văd acum, să nu văd culorile, să nu văd soarele, să nu văd nimic dar, încerc să mă împac cu gândul ăsta chiar dacă într-adevăr o să fie să nu văd deloc, o să mă împace gândul ăsta că eu am văzut.”

În Republica Moldova, 85% dintre persoanele cu probleme de vedere sunt slab-văzătoare, în timp ce 15% sunt nevăzătoare. Cu toate acestea, țara nu dispune de un sistem unic de statistică pentru persoanele cu deficiențe de vedere.

Articolul VIDEO În lumea întunericului. Află povestea de viață a Alinei Condrea apare prima dată în INFO1.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproape 20% din populaţia globală trăieşte cu deficienţe auditive, iar cel puţin 29% au probleme de vedere – miopie sau hipermetropie.

Ziua Mondială a Televiziunii este o oportunitate semnificativă de a creşte conştientizarea privind incluziunea socială şi de a manifesta angajamentul companiilor TV, al caselor de vânzări și al agențiilor de publicitate pentru dezvoltarea unui landșaft media mai accesibil și pentru servicii media autodivizuale mai inclusive, la care toată lumea are acces egal la aceleaşi servicii, aceleaşi experienţe, informații şi programe de divertisment.

Articolul ONE TV și STAR TV marchează Ziua Mondială a Televiziunii alături de posturile TV din toată lumea. ,,Descoperă totul!” apare prima dată în INFO1.

”Secția de pneumologie a spitalului Sf Treime din Chișinău are o capacitate de 30 de locuri. Zilnici, aici sunt internați 5-7 pacienți cu pneumonie. Medicii spun că numărul este în creștere din cauza COVID-19”, Zinaida Batîru, reporter ONE TV.

Maria Corj, în vârstă de 75 ani, este internată de două zile în secția de pneumologie. Femeia spune că tușește de o săptămână și a început tratamentul la domiciliu, folosind remedii naturiste, așa cum obișnuiește să facă de fiecare dată.

”O tuse extraorninară, eu în viața mea nu am avut așa ceva, mă țineam de păreți și tușeam sub ogheal să nu mă audă vecinii. Mă dureau tâmplele, mă durea tot corpul. Am băut nu știu câți litri de lapte, cu sodă cu ou, cu unt, cu miere”, povestește Maria Corj, pacientă.

Când a simțit că îi crește tensiunea arterială și nu mai poate merge pe picioare a sunat la 112. După examinarea radiologică, Maria Corj a fost diagnosticată cu pneumonie.

”Mi-i ciudă că eu nu am fost în altă parte, nici cu prietenele, nimic, din aer tot.”

După o săptămână de automedicatie a ajuns la camera de gardă a spitalului Sânta Treime și Tatiana, care a fost diagnosticată cu pneumonie acută.

”Febra a fost mare 39,6, după asta am început a lua praf și am scăzut-o, și se menținea întodeauna. Eu am stat cu 37,8, am crezut că o să scadă, dar m-am adresat al specialiști și  am făcut radiografie, am zis că nu e serios, trebuie de tratat”, spune Tatiana Gorea, pacientă.

În secția pneumologie a ajuns și Svetlana Niculica. Femeia spune că s-a adresat după ajutor medicului peste 7 zile de la primele simptome. Fiind într-o stare gravă și având diabet zaharat, ea a fost transportată în capitală pentru tratament.

”Am avut febră mare acasă și tuse. Am luat medicamnte singură de la farmacie, când am văzut că mai tare tușesc și îmi este rău, am apelat la medic și el a spus că trebuie să vin la spital”, a menționat Svetlana Niculica, pacientă

Medicii spun că pneumonia poate să apară ca urmare a unei infecții bacteriene, virale sau fungice, caracterizându-se prin inflamația unuia sau ambilor plămâni.

”Pacienții prezintă manifestări clinice generale, astenia fizică, cefaleea, febra, mialgii, artralgii, manifestări respiratorii tuse uscate, productivă, În cazul când pacientul prezintă o simpatologie persistentă, progresivă sunt indicatori ca pacientul trebuie să se adreseze la medic”, spune Diana Fetco-Mereuță, asistent universitar USMF

Totodată, Diana Fetco-Mereuță a menționat că peste 70% din populaţie se tratează acasă folosind medicamente fără recomandarea medicului sau ajung la medic cu reacții adverse în urma administrării greșite a preparatelor medicamentoase. Medicii susțin că mai există un șir de factori de risc în dezvoltarea pneumoniei.

”Tabagismul este considerat printe importanții factori de risc pe lângă alți factori de risc care dispun persoanele la infecțiile virale și respectiv la pneumonii, expunerea la frig, virozele respiratorii, persoanele peste 65 de ani, copiii de vârstă fragedă și persoanele cu imunitate compromisă. Pacienții cu boli renale, cardiacă, bloi cronice pulmonare, cu diabet zaharat trebuie să fie mai vigilenți la contractarea pneumoniilor. Odată cu începutul perioadei pandemice am avut un număr realativ mai crescut mai multe adresări din cauza pneumoniei comunitare cauzate de virusul SARS 2, pacienții au manifestat stări destul de grave.”

Metodele de tratament diferă de la caz la caz, in functie de severitatea simptomelor si de forma de pneumonie dezvoltată, spun specialiştii. Potrivit datelor oficiale, pneumonia și alte infecții ale căilor respiratorii inferioare reprezintă a patra cauză de deces la nivel global.

Articolul VIDEO Medicii atenționează: Pneumonia este un pericol real apare prima dată în INFO1.