Regiunea transnistreană continuă să fie marcată de încălcări grave ale drepturilor omului, potrivit celui mai recent raport al Asociației Promo-LEX. Situația este definită de abuzuri instituționalizate, lipsă de transparență și un climat cronic de impunitate.
Administrația separatistă de la Tiraspol înregistrează o rată alarmantă a încarcerării – 391,67 deținuți la 100.000 de locuitori, comparativ cu 235,01 pe malul drept al Nistrului și o medie europeană de 116,2. Această discrepanță este cauzată de practicile arbitrare de privare de libertate și utilizarea excesivă a „arestului preventiv”. Proporția persoanelor aflate în „arest preventiv” în stânga Nistrului este de 21,4%, față de 16,93% în dreapta Nistrului.
Condițiile din locurile de detenție rămân extrem de precare. Spațiul alocat fiecărui deținut este de doar 2 m², mult sub standardul de 4 m² recomandat de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii. În plus, resursele bugetare pentru servicii medicale sunt insuficiente – aproximativ 20.913 dolari anual pentru 1.785 de deținuți, ceea ce echivalează cu 11,7 dolari per persoană pe lună, reflectând dezinteresul față de asigurarea unui tratament uman.
„Suntem conștienți de faptul că datele, informațiile și cazurile incluse în raport nu sunt complete și că, în realitate, numărul abuzurilor este mult mai mare. Din păcate, din cauza lipsei accesului fizic în regiune, realizarea unei evaluări cuprinzătoare a situației drepturilor omului în toate domeniile este extrem de dificilă”, a declarat Ion Manole, directorul executiv al Asociației Promo-LEX.
Utilizarea „arestului preventiv” în regiunea transnistreană este caracterizată de practici ilegale și excesive. Măsura este aplicată în mod automat, prin „încheieri” sumar redactate, fără evaluări individualizate sau temeiuri adecvate. În unele cazuri, ședințele se desfășoară în absența avocaților, deși participarea acestora este consemnată formal. De asemenea, persoanele afectate nu primesc deciziile privind „arestul preventiv”, ceea ce le limitează grav accesul la apărare.
Avocații din regiune adoptă frecvent o poziție pasivă, din teama represaliilor exercitate de structurile separatiste transnistrene.
Deținuții din regiunea transnistreană continuă să fie supuși relelor tratamente și torturii, într-un mediu lipsit de mecanisme eficiente de raportare. Plângerile trebuie să fie depuse prin intermediul „administrației” penitenciarelor, anulând orice șansă de confidențialitate. Structurile transnistrene justifică absența plângerilor prin manipularea conform căreia fenomenul torturii ar fi inexistent.
Lipsa supravegherii internaționale și a unui control efectiv menține climatul de abuz, iar documentarea acestor practici rămâne limitată.
„Recunoaștem că tema drepturilor omului este una dureroasă pentru ambele maluri ale Nistrului. Totodată, regiunea transnistreană reprezintă un caz special, întrucât acest teritoriu se află sub ocupația administrației de facto a Federației Ruse, iar autoritățile constituționale nu au acces în regiune. Astfel, populația regiunii se confruntă constant cu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale. Ne bucurăm că, recent, au fost eliberați zece deținuți și, în acest sens, doresc să mulțumesc partenerilor noștri din cadrul Asociației Promo-LEX și Avocatului Poporului pentru implicarea activă în acest proces”, a declarat Oleg Serebrian, viceprim-ministru pentru Reintegrare.
„Este esențial să continuăm monitorizarea drepturilor omului în stânga Nistrului, având în vedere că standardele aplicate în instituțiile din regiune sunt inferioare celor stabilite de ONU, Consiliul Europei și Republica Moldova. Ca exemplu, putem menționa practicile neconforme din domeniul justiției juvenile, nerespectarea standardelor de detenție sau a dreptului la apărare”, a subliniat Avocatul Poporului, Ceslav Panico.
Raportul a fost elaborat de Asociația Promo-LEX în cadrul proiectelor „Promovarea respectării drepturilor omului în Republica Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană” și „Promovarea respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, implementate cu suportul financiar oferit de Fundația Soros Moldova și National Endowment for Democracy.
