Dumnezeu a înzestrat-o cu mai multe talente. Se poate lăuda cu o voce frumoasă, îi cucerește pe toți cu dicția ei impecabilă și cu talentul actoricesc. A reușit să facă o frumoasă carieră în pedagogie, dar a fost atrasă mereu de rădăcinile acestui neam. Și-a asumat să păstreze tradițiile, să le promoveze și să convingă tinerii că ceea ce au creat bunicii noștri și ce au moștenit din neam în neam prezintă o adevărată valoare.
Ina Bilețchi este de meserie profesoară de limba română, dar de mai mulți ani conduce Școala de Arte „Doina și Ion Aldea-Teodorovici” din orășelul Cornești, raionul Ungheni.
Profesoara a decis să deschidă în incinta instituției un muzeu inedit în care expune obiecte pe care le adună deja de 30 de ani de prin toată țara, dar și din România și Bucovina. Obiectele adunate de-a lungul anilor în acest muzeu sunt mărturii ale vieții și meșteșugurilor folosite de strămoșii noștri.
Cea mai mare colecție și cea mai mare mândrie a muzeului sunt prosoapele albe brodate care datează din 1950, dar și cele pe pânză neagră care au peste 100 de ani.
Directoarea școlii a adunat și zeci de obiecte minuscule, din lemn și lut, folosite pe timpuri în bucătărie.
Din obiectele vechi, chiar foarte vechi am această râșniță, strămășii o foloseau pentru măcinatul zahărului, pe ici se introducea, pe ici se strângea cafeaua sau zahărul.
Dragostea pentru obiecte vechi își are rădăcinile din copilărie. Ina Bilețchi ne-a povestit că, fiind orfană încă din fragedă copilărie, orice obiect vechi găsit de ea avea o valoare deosebită. Printre primele lucruri pe care le-a păstrat cu grijă au fost iile naționale cusute și brodate de către mama sa, care sunt și acum laq loc de cinste în muzeul său.
„Tata, fiind dirijor de fanfară, mai lucra pe la casa de cultură și, mergând pe la casa de cultură, îmi plăcea să amenajez câte un colț, un prosop, să fie frumos amenajat. În așa fel, inițial am început să colectez cămăși”, a spus Ina Bilețchi, colecționar.
De-a lungul anilor, Ina Bilețchi a adunat mii de obiecte, începând de la ii, catrințe, opinci, icoane, obiecte de meșteșugărit, până la covoare, vase și instrumente muzicale. Fiecare dintre acestea au fost adunate de la oameni. Pentru fiecare obiect nutrește o dragoste aparte, cunoscându-i istoria și locul din muzeu. Cei mai interesati de obiectele vechi și istoria lor sunt copiii, spune profesoara.
„Hai să facem astăzi o lecție în muzeu, cu toate clasele primare am făcut lecții aici în muzeu. Dacă i-aș aduce să îi întreb ce este obiectul ăsta și pentru ce este, toți copii vor ști, ei sunt bucuroși să afle cum se folosește, cum să sufle la instrument, să pună mâna, copii sunt impresionați”.
Cu fusul și furca în mână Ina Bilețchi, le arată de fiecare dată copiilor care intră în muzeu cum se confecționau hainele în trecut. Profesoara visează să construiască o Casă-muzeu în orașul Cornești, unde să primească vizitatori din toată țara.
„Foarte mult mi-am dorit sofcă, nu am avut sofcă, lada de zestre, nu m-am lăsat până nu am plecat în satul vecin, cu o mașină, m-am bucurat foarte mult că omul a vrut să mi-o dea am adus-o, foarte mult mi-am dorit, aici era ceva imitat. Și cel mai interesant că în sofcă era un țol și fotografia bătrânei de la care am luat sofca”.
Nu trece nicio zi ca ușa muzeului să nu fie deschisă pentru cei curioși să facă o incursiune în trecut, iar profesoara îi primește cu drag pe toți doritorii pentru a le arăta obiectele cu care se mândrește, pentru a le povesti istorii frumoase din trecut și pentru a le alinta urechile cu cântece populare.
