VIDEO Mărturii cutremurătoare de pe frontul de la Nistru: „Noi trebuie să ne apărăm țara, nu trebuie să o dăm nimănui!”

„Camarazii noștri puteau fi azi alături de noi, dar nu mai sunt. Trebuie să fim pregătiți să ne apărăm țara, chiar și cu prețul sacrificiului.” Aceste cuvinte răsună și astăzi în memoria lui Valentin Botezatu și Victor Chilinciuc, doi veterani ai războiului de la Nistru care au trecut prin momente cumplite în lupta pentru independența Republicii Moldova.

„Oameni cu chip de fiară” – trei zile în captivitate

Valentin Botezatu, locotenent-colonel de poliție în rezervă, a fost capturat în curtea casei sale pe 13 martie 1992. Timp de trei zile, a fost ținut ostatic într-un subsol, supus umilințelor și torturii.

„Pe mine m-au dezbrăcat și aduceau câte patru căldări de apă, și le turnau peste mine. Stăteam într-un picior, pe beton rece. Am văzut sus două cabluri și am observat că sunt conectate la electricitate. M-am gândit că, atunci când nu o să mai rezist, le voi apuca și cu asta se va termina totul…”

Agresorii săi i-au impus o umilință supremă: „Numai nu-l loviți. Scuipați-l!”. Și astfel, rând pe rând, treceau pe lângă el și îl scuipau.

A fost salvat datorită curajului soției sale, care a mobilizat mai multe femei și copii și a mers la unitatea militară, cerând cazacilor și rușilor să-l elibereze.

Astăzi, Valentin Botezatu își poartă rănile războiului cu demnitate și îndeamnă tinerii să nu uite sacrificiul celor care au luptat pentru independența țării: „Trebuie să fim pregătiți, pentru că mereu va exista cineva care va încerca să ne ia ceea ce avem”.

„Glonțul zboară repede… și-ți schimbă viața într-o secundă”

La doar 28 de ani, Victor Chilinciuc, plutonier adjutant în rezervă și cavaler al Ordinului „Ștefan cel Mare”, a fost chemat să-și apere țara.

„De trei ori au zburat gloanțele deasupra capului meu, atingându-mi firele de păr”, își amintește el despre zilele petrecute pe linia frontului. În timpul luptelor, un glonț l-a nimerit, schimbându-i destinul pentru totdeauna.

Glonțul zboară foarte repede… durerea e de neimaginat, parcă un tanc trece peste tine”, povestește veteranul. Rănile grave l-au lăsat fără un picior, dar nu și fără speranță.

„Noi avem o țărișoară mică, dar scumpă. Și noi trebuie să o păstrăm și să o apărăm, nu trebuie să o dăm nimănui”, spune el.

Poveștile celor doi veterani sunt doar o mică parte din drama războiului de pe Nistru, un conflict care a lăsat răni adânci în memoria Republicii Moldova.

AFLĂ DETALII DESPRE

DISTRIBUIE ȘTIREA