Sunt condamnați la durere, ignoranță, sărăcie și singurătate. Mii de persoane țintuite la pat sau în scaun cu rotile se confruntă zilnic cu provocări și dificultăți. Aceștia se plâng că în loc să fie ajutați de autorități, de cele mai multe ori se descurcă doar cu ajutorul oamenilor cu inimă mare. Este nevoie de o schimbare la nivel de țară în ceea ce privește atitudinea față de persoanele cu nevoi speciale, spune Eugenia Cazacu, care a rămas invalid în urma unui accident, pentru a le oferi posibilitatea de a-și trăi viața într-un mod mai demn și independent, la fel ca toți ceilalți oameni.
”Gata ce, trebuie să te duci să îți săpi groapa că nu avem cu ce să ne alimentăm, nu avem cu ce să procurăm medicamente. Tu cât ai fost bine mersi statul a avut nevoie de tine, acum nu mai au nevoie de tine, fiindcă ești o cheltuială pentru dânșii”.
Eugenia Cazacu, în vârstă de 38 de ani, a căzut dintr-un pom. În urma acestui incident, a fost imediat transportată la spital, deoarece nu își simțea picioarele. După efectuarea unui examen medical, femeia a primit diagnosticul de fractură de coloană. A urmat o intervenție chirurgicală complicată la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie Diomid Gherman, iar după 15 zile Eugenia a fost externată.
”Din păcate, ce au instituțiile de stat la noi, eu cred că nimeni nu are șansa ca să se ridice. Profesioniști sunt foarte bravi ei știu ce trebuie să facă dar nu au cu ce. Ca să înveți mișcarea pasului corect sau aceeași balanță, ca să îți poți pune în funcție mușchii bazinului, nu-s.”
După ce a conștientizat că situația este gravă și că va avea nevoie de timp și resurse financiare pentru a face primii pași, femeia a apelat la autorități pentru a obține sprijinul necesar unei persoane cu nevoi speciale.
”Am apelat să mi se dea scaun rulant am mers la primăria orașului nostru, când s-a dus sora să vadă, nu zic că nu au, au niște scaune rulante care sunt rămase de prin anii 70-80, fără roată, care fără scat, care murdar, care rupt, care și mai de care, nu asigură elementar pentru bolnav.”
Femeia spune că timp de 9 luni a primit din partea statului doar 60 de bucăți de scutece și unguente antiinflamatoare. Femeia a decis atunci să bată la ușa autorităților. La Ministerul Sănătății Eugenia a fost redirecționată către Ministerul Muncii și Protecției Sociale. La ministerul Muncii i s-au oferit telefoane de la Asistența socială.
”Nici de primărie nu am fost contactată, nici de asistența socială nu am fost contactată, poate aveți nevoie de ceva sau poate de asistent social, de două ori pe săptămână sau cum vine el, să vină să îți facă un borș sau un ceai cald. Când am apelat la la asistența socială Buiucani, uite tu ești a 16-lea pe rând, așteaptă-ți rândul. Când va veni al 16-lea rând, când va muri cineva din Durlești, dar până atunci râmânem pe poziția numărul 16-lea.”
One TV a luat legătura cu Direcția Asistența Socială Buiucani pentru a solicita o reacție la acuzațiile făcute de Eugenia Cazacu. Am fost redirecționați către Primăria orașului Durlești. Asistenții sociali din cadrul primăriei Durlești ne-au informat că persoana se află în evidențele Direcției asistență social, care a primit toate solicitările din partea Eugeniei, iar decizia se ia la nivelul Direcției Generale Asistență Socială, conform legislației în vigoare. În cazul Eugeniei Cazacu, a fost depus un set de acte pentru a obține un asistent personal, însă există o procedură de examinare a dosarului, care poate dura. Mai mult responsabilii de domeniu spun că în Moldova se confruntă cu o criză de asistenți personali. În Republica Moldova, există doar 2000 de funcții de asistenți personali, însă sunt necesari 5000 în taotă țara.
Eugenia Cazacu mai spune că indemnizația de 2000 de lei nu îi ajunge nici pentru medicamente, întrucât lunar trebuie să achiziționeze medicamente pentru ameliorarea durerii, precum și dispozitive medicale.
Femeia susține că în cazul în care trec doi ai de la accidentul care a imobilizat persoana, statul nu îi mai oferă dreptul la reabilitare. Femeia este însă contrazisă de Compania Națională de Asigurări în Medicină.
”Persoanele cu dizabilități beneficiază de servicile de fizioterapie și reabilitare medicală care sunt acoperite de fondurile de asistență medicală primară, de ambulator, cât și în spitale. În localitățile rurale aceste servicii se prestează la prescripția medicilor de familie, în instituțile raionale, republicane, municipale la prescrierea medicului de familie sau medicului specialist de profil”, spune Svetlana Său, șefa Direcției evaluare și monitorizare CNAM.
Potrivit juristului Gheorghe BOSÎI, persoanele cu nevoi speciale au aceleași drepturi ca și toți ceilalți cetățeni ai Republicii Moldova.
”Personele cu dizabilități în țara noastră mai au și o lege, lege specifică lor, legea 60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. Dacă e să vorbim despre persoanele cu dizabilități le-ași împărți cum spune convenția în mai multe categorii și în dependență de categorie și atutoritățile trebuie să ia măsuri pentru dezabilitatea care o au. De exemplu persoanele cu dizabilități locomotori este necesar o accesibilitate a infrastructurii”, afirmă Gheorghe Bosîi, jurist CDPD
Chiar dacă legea prevede un șir de măsuri care ar asigura fiecărei persoane cu nevoi speciale un trai decent, implementarea acestor măsuri și garantarea drepturilor acestora rămâne doar pe hârtie.
”În legea cu privire la asistența socială se evaluează necesitățile persoanei în dependență în starea în care se află. Dacă persoana are nevoie de anumite scutece sau mâncare specializată fără gluten, statul ar trebui să evalueze aceste persoane și să acorde ajutoare materiale pentru aceste persoane și să nu mizeze pe organizații de caritate”.
În Republica Moldova sunt înregistrați 178000 persoane cu cu nevoi speciale.
