Cetățenii Republicii Moldova vor decide în curând asupra viitorului democrației lor și asupra alinierii cu Europa și lumea occidentală. Letonia, împreună cu celelalte state baltice — Estonia și Lituania — au luat această decizie în 1990, când și-au recâștigat independența. În timp ce eram încă sub ocupație sovietică, am luptat activ pentru prăbușirea Imperiului Sovietic, care devenise o „închisoare a națiunilor” sub control rusesc. Și am reușit. Astăzi, aproape două generații mai târziu, Estonia, Letonia și Lituania sunt națiuni stabile și prospere. Declarația aparține fostului președinte al Letoniei, Egils Levits, citată de IPN.
„De 20 de ani suntem membri egali ai Uniunii Europene. Participăm activ la deciziile politice și economice ale Uniunii, ajutăm la formarea compromisurilor între statele membre ale familiei europene și contribuim la dezvoltarea politicii externe a UE”.
Fostul președinte subliniază importanța alegerii pe care țara sa și alte state baltice au făcut-o în favoarea integrării europene. El afirmă că indiferent de guvernele sau coalițiile politice, direcția pro-europeană a rămas constantă
„Suntem mândri de alegerea clară pe care am făcut-o pentru Europa atunci și suntem mândri că am continuat pe acest drum, indiferent de guvernul sau coaliția aflată la putere. Astăzi, generația noastră tânără nici nu își poate imagina să nu fie parte integrantă a Europei. Oamenii s-au obișnuit cu creșterea economică, securitatea, statul de drept și democrația, și consideră aceste realizări ca fiind ceva firesc. Oamenii din Estonia, Letonia și Lituania nu vor să se întoarcă; nu doresc niciodată să trăiască din nou în umbra unei Rusii autocratice și agresive”.
Oficialul spune că această dezvoltare nu a fost și nu este deloc inevitabilă.
„În primul rând, au fost necesare reforme radicale și adesea dureroase pentru a o realiza. Oficialii corupți — fie că erau birocrați, judecători, procurori sau politicieni — au trebuit să fie înlăturați din funcții. Oligarhii care încercau să controleze statul au trebuit să fie confruntați. Legile au trebuit aduse la standardele Uniunii Europene. În același timp, noii oficiali, judecători și procurori au trebuit să fie verificați înainte de a-și prelua funcțiile. Statul nu putea tolera vechile rețele corupte din aparatul său. Întregul sistem educațional a avut nevoie de modernizare. Inițial, situația economică — mai ales pentru pensionari — era gravă până când reformele au început să producă efecte”.
Voința colectivă a societății a fost cea care a ajutat la depășirea acestor provocări și la realizarea reformelor dificile.
„Statutul de candidat pentru aderarea la UE al Letoniei a durat șase ani, din 1998 până în 2004. Abia atunci am fost pregătiți să ne alăturăm Uniunii Europene și să începem ascensiunea noastră economică în mod serios. Aceasta a adus, de asemenea, stabilitate politică și o desprindere definitivă de Rusia. În al doilea rând, vedem că forma noastră de guvernare, democrația și statul de drept, și modul nostru de gândire occidental, orientarea noastră către Europa, nu sunt pe placul Rusiei. Rusia imperialistă și agresivă încearcă, prin diverse mijloace deschise și ascunse, să influențeze și să manipuleze opinia publică în toate democrațiile occidentale, în special prin intermediul rețelelor sociale”.
Fostul președinte susține că Letonia a fost prima țară europeană care a închis platformele media și de internet de propagandă rusească. „Multe alte națiuni europene au urmat exemplul. Curtea Europeană de Justiție a confirmat aceste contramăsuri. Democrația garantează libertatea de exprimare, dar nu și propaganda externă masivă anti-democratică”.
„Democrația nu trebuie să fie lipsită de apărare și neajutorată. Nu ar trebui să tolereze activități care urmăresc abolirea democrației sau a suveranității naționale. Această noțiune de „democrație militantă” a apărut după al Doilea Război Mondial ca răspuns la faptul că, în 1933, naziștii din Germania au câștigat alegerile folosind libertățile democratice și ulterior au abolit democrația pentru a stabili o dictatură sângeroasă. Aceasta înseamnă că o democrație stabilă trebuie să fie capabilă să recunoască amenințările reale și să acționeze în consecință. Desigur, proporționalitatea trebuie să fie întotdeauna respectată”, mai spune Egils Levits.
Acesta afirmă că Moldova nu pornește de la zero în parcursul său european, dar a realizat deja progrese semnificative în consolidarea democrației și statalității, în special în ultimii patru ani.
„Moldova nu trebuie să înceapă de la zero. De la obținerea independenței și, în special, în ultimii patru ani, Moldova a făcut progrese mari în consolidarea statalității și democrației sale. Acesta a fost fundamentul pentru ca Moldova să primească anul trecut statutul de candidat de aderare la UE. Estonia, Letonia și Lituania au jucat un rol semnificativ în convingerea celorlalte state membre de angajamentul și capacitatea Moldovei de a continua pe acest drum. Am primi cu sinceritate Moldova ca membru al Uniunii Europene în viitorul apropiat. Pentru Letonia, faza de candidatură a durat șase ani — deși avea o poziție de pornire ceva mai bună. Acesta nu este un proces imediat, dar nici unul excesiv de lung. A fost o perioadă de reforme neobosite și direcționate. Noi, în Europa, sperăm că poporul Republicii Moldova va continua pe acest drum al reformelor și al dezvoltării naționale — îndepărtându-se de trecutul său colonial sovietic și îndreptându-se către Europa. Împreună vom fi mai puternici”.
Egils Levits,
Președintele Republicii Letonia 2019-2023. Fost judecător la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (2004-2019) și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1995-2004).
