Inițiativa președintelui Donald Trump de a aduce pacea, sau măcar un armistițiu, în Ucraina se lovește de ambiția liderului de la Kremlin, Vladimir Putin. Încercăm să analizăm dacă este vorba doar de ambiție sau și de neputință din partea liderului de la Kremlin, spune Constantin Uzdriș, Expert afiliat pe probleme de securitate și spațiul ex-sovietic pentru europuls.ro.
Anul 2026 a adus după sine mai multe evenimente care au zguduit din temelii întreaga ordine mondială. Jocul încă nu s-a încheiat, dar Kremlinul se confruntă deja cu și mai multe provocări decât în 2025. Arestarea lui Nicolás Maduro și revoltele din Iran sunt, în aceste zile, unele dintre cele mai mari îngrijorări ale lui Vladimir Putin. Se cunoaște deja atitudinea liderului de la Kremlin față de dreptul internațional și, mai ales, față de mișcările de stradă.
Pentru Putin, primul șoc politic a fost în 2003, atunci când Mihail Saakașvili a venit la putere datorită Revoluției Trandafirilor din Georgia. Atunci, Putin a decis că orice formă de societate civilă poate duce la răsturnarea puterii. Maidanul din 2004, care l-a îndepărtat de la putere pe Viktor Ianukovici, pe care Kremlinul îl felicitase deja, a fost a doua traumă pentru Putin. În acel moment, liderul de la Kremlin a decis să nu mai plece de la putere. Primăvara Arabă l-a convins și mai mult că trebuie să revină la Kremlin cât mai rapid și să nu-i mai ofere lui Dmitri Medvedev încă un mandat.
Ultimele declarații ale președintelui Putin, în special cele privind ocuparea orașului Kupiansk, arată cât de departe de realitate trăiește liderul de la Kremlin, iar armata sa este plină de comandanți pe care chiar rușii îi numesc „ștergători de ochelari” (un slang tipic rusesc care denotă neprofesionalismul în rândul ofițerilor). Pentru Vladimir Putin, acest război a devenit o șansă de a se menține la putere. În fața unui „Occident colectiv” care ar amenința Rusia, Putin își poate menține contractul social pe care l-a încheiat la începutul anilor 2000 cu poporul rus.
Acest contract social prevedea securitatea rușilor, bântuiți atunci de explozii în metrouri, autobuze, gări și chiar în blocuri de locuit, lupta cu grupările criminale organizate și reducerea inechității sociale. La ultimul capitol, administrația Putin i-a înșelat pe ruși, deoarece foștii oligarhi, precum Boris Berezovski, Vladimir Gusinski sau Mihail Hodorkovski, au fost înlocuiți de alte grupuri de influență, precum Igor Secin, șeful Rosneft, sau frații Rotenberg.
Ultimele date ale Rosstat (Agenția Federală de Statistică de la Moscova) arată că peste 70% dintre veteranii așa-zisei „Operațiuni Speciale” din Ucraina nu pot fi încadrați în câmpul muncii. Dacă este să credem estimările potrivit cărora prin acest război au trecut circa un milion de oameni, mulți dintre ei au revenit acasă fie invalizi, fie cu traume psihice severe. Putin știe foarte bine ce s-a întâmplat cu soldații sovietici care s-au reîntors din Afganistan. Renumita frază „nu eu v-am trimis acolo” se repetă astăzi în Rusia.
În plus, un om care a simțit mirosul prafului de pușcă și al sângelui devine, inevitabil, o problemă socială. Un fost militar, plătit cu sute de mii de ruble pentru participarea la război, nu va accepta ușor să revină la o uzină unde ar câștiga 30–40 de mii de ruble. Tocmai veteranii războiului din Afganistan au fost printre primii care au format grupările criminale de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90. Putin înțelege foarte bine această realitate: criminalitatea a crescut de fiecare dată după războaiele purtate de Rusia — după Al Doilea Război Mondial, după Afganistan și după cele două campanii din Cecenia. Cu siguranță, FSB va încerca să exporte o parte dintre aceste elemente în Europa. De aceea, țările vecine sau din proximitatea Rusiei ar trebui să se pregătească pentru un posibil val de asemenea „turiști”.
Un alt motiv pentru care Vladimir Putin nu poate opri acest război este lipsa unor victorii răsunătoare. În 2022, Kremlinul le-a spus oamenilor să rabde până la înfrângerea Ucrainei, după care vor trăi mai bine. Situația economiei ruse este dificilă, iar sancțiunile se resimt tot mai puternic în coșul zilnic de consum al fiecărui cetățean. Putin nu poate garanta că, după încheierea războiului, viața rușilor se va îmbunătăți peste noapte.
Nici generalii ruși nu își doresc neapărat oprirea acestui război, deoarece, după fiecare conflict, se fac bilanțurile și se caută erorile care au dus la situația existentă. Având în vedere că Rusia nu și-a atins niciun obiectiv major, este de presupus că vor trebui identificați vinovații. Nu este sigur că Vladimir Putin își dorește acest lucru, deoarece responsabilitatea ar putea ajunge chiar în propriul său anturaj.
Analizând aceste dileme cu care se confruntă Vladimir Putin, putem înțelege că va recurge la diverse metode pentru a tergiversa finalizarea acestui război. Iar atunci când se va ajunge la semnarea unui document, acesta va avea, cel mai probabil, un efect provizoriu; altfel, Rusia ar putea intra într-o perioadă de frământări majore.
