În timp ce lumea vorbește despre agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, Republica Moldova nu trebuie să uite propriul război cu Moscova, avertizează istoricul Ștefan Bejan. Pe 2 martie, când se marchează Ziua Memoriei și Recunoștinței, expertul subliniază că Rusia a orchestrat un conflict care a dus la pierderea controlului asupra regiunii transnistrene.
Conflictul a început imediat după ce Republica Moldova și-a proclamat independența. Granițele țării au fost recunoscute internațional, inclusiv de Rusia, dar în stânga Nistrului, un grup de separatiști, înarmați și susținuți de Moscova, au preluat controlul instituțiilor de stat. Când separatiștii au încercat să cucerească Dubăsari, autoritățile de la Chișinău au intervenit, și au trimis o echipă de poliție pentru a apăra integritatea teritorială a țării.
Pe data de 2 martie 1992, au avut loc primele ciocniri între separatiști și reprezentanții forțelor de ordine de la Chișinău.
Potrivit lui Ștefan Bejan, războiul de pe Nistru nu ar fi existat fără implicarea directă a Rusiei. Armata a 14-a, dislocată în regiune, a oferit armament, echipamente și suport logistic forțelor separatiste. Mai mult, Moscova a plătit mercenari cazaci pentru a lupta împotriva Republicii Moldova.
„Fără Armata a 14-a, războiul de la Nistru nu ar fi avut loc. Rusia a echipat separatiștii”, explică istoricul.
Pe 21 iulie 1992, la Moscova s-a semnat acordul de încetare a focului, dar un detaliu esențial confirmă rolul Rusiei în conflict: documentul a fost semnat de președintele rus Boris Elțin, nu de liderul separatiștilor Igor Smirnov.
„Oriunde în lume, un armistițiu este semnat între participanții la conflict”, explică Bejan.
Acordul de la Moscova a transformat „regiunea transnistreană într-o piatră legată de gâtul Republicii Moldova”, conchide istoricul.
