În preajma alegerilor cruciale din Republica Moldova, o lege care îi afectează direct pe cetățenii basarabeni, împiedicându-i să obțină cetățenia română, este amendată la o instituție influentă la nivel continental, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, scrie adevărul.ro.
Este vorba despre Legea cetățeniei române nr. 14/2025, intrată în vigoare la 15.03.2025, care a prelungit drastic, și cu efect retroactiv, durata de soluționare a cererilor de cetățeni: de la 5 luni, termenul legal a ajuns la 2 ani, cu posibilitatea unei extinderi excepționale de încă 6 luni, iar în practică, termenul de soluționare a dosarelor de cetățenie tinde să depășească un termen de 5-6 ani. Potrivit juriștilor, în acest moment, Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC) are restanțe de soluționare a dosarelor de cetățenie inclusiv din anii 2018-2019.
Basarabenii reclamă că noua lege se aplică inclusiv dosarelor depuse anterior intrării ei în vigoare, ceea ce înseamnă că zecile de mii de persoane aflate deja în așteptare se văd nevoite să mai stea la coadă încă 2-3 ani. Măsura, menită oficial să „aducă termene realiste” pentru ANC, a stârnit controverse aprinse.
Tribunalul București a sesizat CJUE
Tribunalul București a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) printr-o încheiere de ședință din 06.08.2025, întrebând dacă această prelungire retroactivă a termenelor nu încalcă drepturi fundamentale ori principiul cetățeniei UE garantat de tratate. Pe scurt, mii de oameni reclamă că autoritățile române i-au împins în „coada” unei proceduri tot mai birocratice, iar acum justiția europeană este chemată să clarifice dacă situația lor este sau nu o nedreptate.
Până de curând, legea obliga ANC să soluționeze o cerere de acordare sau redobândire a cetățeniei române în cel mult 5 luni de la înregistrare.dar timpul real de așteptare ajunsese la 4-5 ani sau chiar mai mult, pe fondul restanțelor acumulate în pandemie (când culmea Autoritatea nu a înregistrat aproape deloc dosare…).
Pe acest fundal, Guvernul și Parlamentul au modificat legea cetățeniei în regim de urgență, extinzând oficial termenul de examinare la 2 ani (calculat de la data înregistrării dosarului) plus maximum 6 luni, în cazuri justificate (pentru verificări suplimentare). Noua prevedere – intrată în vigoare pe 15 martie 2025 se aplică retroactiv și dosarelor deja depuse: candidații care înainte sperau la un răspuns în câteva luni sunt acum informați că termenul s-a prelungit la doi ani sau mai mult, fără vreo compensație.
Totul a pornit de la un reclamant din Moldova
În aceste condiții, unii solicitanți continuă lupta în instanțe, invocând încălcarea drepturilor lor prin schimbarea regulilor în timpul jocului. Un exemplu notabil este dosarul reclamantului C.I. de la Tribunalul București, unde reclamantul – un cetățean din Republica Moldova – a contestat faptul că termenul de soluționare i-a fost extins retroactiv. Instanța națională a decis să trimită întrebări preliminare la Curtea de Justiție a UE, cerând lămuriri dacă prelungirea retroactivă a duratei procedurii de acordare a cetățeniei (și deci a dobândirii cetățeniei Uniunii pentru acea persoană) aduce atingere drepturilor fundamentale europene – cum ar fi dreptul la bună administrare și la un recurs eficient – ori principiului încrederii legitime.
În motivarea cererii de sesizare, instanța națională a constatat că „prin întrebările formulate, reclamantul urmărește să se răspundă dacă legislația națională face imposibilă sau nerezonabil de dificilă obținerea cetățeniei și dacă aceasta are consecințe reale asupra exercitării drepturilor din TFUE. Astfel, trebuie stabilit dacă prelungirea retroactivă a termenului de soluționare a cererilor de cetățenie afectează dreptul la o cale de atac efectivă (art. 47 din Cartă), iar dacă aplicarea modificării legislative (de prelungire a termenului de soluționare a cererilor de dobândire/redobândire a cetățeniei de la 5 luni la doi ani) și cererilor aflate în curs de soluționare este proporțională și justificată în raport cu impactul asupra dreptului la cetățenie UE și exercitarea drepturilor ce decurg din aceasta.
Omul cere redobândirea cetățeniei
Instanța națională apreciază necesar răspunsul la trimiterea preliminară, pentru a se stabili conformitatea modificării legislative naționale (care prelungește semnificativ și retroactiv termenul de soluționare a cererilor de cetățenie) cu dreptul Uniunii Europene, în special în ceea ce privește: impactul acestei modificări asupra dreptului cetățeniei Uniunii, care decurge din cetățenia unui stat membru; măsura în care o asemenea reglementare afectează efectivitatea exercitării drepturilor fundamentale garantate de dreptul Uniunii; respectarea principiului proporționalității și a încrederii legitime în contextul în care reclamantul a acționat sub imperiul unei legislații care prevedea un termen semnificativ mai scurt.
Reclamantul a depus cererea de redobândire a cetățeniei în baza unei legislații care prevede un termen de soluționare de 5 luni. Prin modificarea retroactivă a termenului de soluționare, reclamantul își vede afectată încrederea legitimă că autoritățile vor respecta termenul de 5 luni la care se referea legislația anterioară. Așa cum a subliniat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârile Rottmann și Tjebbes, modificările legislației naționale care afectează cetățenia nu pot aduce atingere drepturilor fundamentale ale persoanelor, în special atunci când acestea au o așteptare legitimă bazată pe reglementări anterioare.
Principiul protecției încrederii legitime și dreptul la o cale de atac eficientă (art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale) ar impune ca orice modificare să fie transparentă și să nu afecteze în mod arbitrar așteptările legitime ale solicitantului privind soluționarea cererii de cetățenie în termenul prevăzut de legea anterioară, totodată a motivat că având în vedere complexitatea și implicațiile dreptului Uniunii Europene asupra dreptului național în materie de cetățenie, instanța națională consideră că este necesară o clarificare din partea CJUE cu privire la modul în care trebuie interpretate drepturile fundamentale prevăzute de Uniunea Europeană, în contextul modificării retroactive a legislației naționale privind termenul de soluționare a cererilor de cetățenie.
Cauza, în fază incipientă
În acest context, este necesară adresarea unei întrebări preliminare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene: „Articolul 20 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, articolul 9 din Tratatul UE, precum și articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care prelungește de la 5 luni la 2 ani termenul de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei, aplicând această modificare și cererilor deja depuse, afectând astfel dreptul solicitantului de a dobândi cetățenia unui stat membru și, implicit, cetățenia Uniunii și exercitarea drepturilor ce decurg din aceasta, în condițiile în care măsura nu este justificată în mod proporțional și nu oferă o cale de atac eficientă?” .
Momentan, CJUE nu s-a pronunțat (cauza fiind în faza incipientă), însă simpla sesizare a instanței europene pune o presiune suplimentară pe autoritățile de la București. Dacă CJUE va considera că practica extinderii retroactive a termenelor este incompatibilă cu dreptul UE, România s-ar putea vedea nevoită să își ajusteze din nou legislația sau cel puțin să ofere remedii celor afectați.
Este relevant de menționat că, în paralel, legea cetățeniei nr. 14/2025 a fost contestată și pe plan intern – Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională a României imediat după adoptare, invocând potențiale probleme de neconstituționalitate. Printre aspectele criticate s-au numărat chiar aceste termene excesive și impunerea unor condiții noi pentru solicitanți. Până la o decizie finală, însă, legea rămâne în vigoare, producând efecte imediate asupra a zeci de mii de persoane.
Excepții ridicate la CCR
Totodată se poate observa pe portalul Curții Constituționale că au fost ridicate numeroase excepții de neconstituționalitate prin care sunt contestate prevederile legale pentru încălcarea drepturilor garantate de Constituția României.
Miza acestei probleme este uriașă mai ales pentru etnicii români din Basarabia (Republica Moldova și nordul Bucovinei), principalii beneficiari ai procedurii de redobândire a cetățeniei române. Legea cetățeniei prevede, la art. 10 și 11, că foștii cetățeni români și descendenții lor până la gradul III inclusiv pot redobândi cetățenia pierdută fără vină (sau prin retragere abuzivă). Această facilitate, definită chiar de Statul Român ca o reparație istorică, a generat un adevărat val de cereri dinspre stânga Prutului, presa de la Chișinău relata că “peste 130.000 de moldoveni stau pe loc, așteptând redobândirea cetățeniei române”.
Efectele modificărilor legislative asupra acestui grup numeros sunt considerabile. În prezent, mulți așteaptă deja și peste 48 de luni fără răspuns. Președintele României, Nicușor Dan, a declarat la rândul său că deblocarea procesului de redobândire a cetățeniei pentru moldoveni este o „prioritate națională”, în contextul deselor vizite la Chișinău, dar deocamdată sunt doar vorbe deși societatea civila i-a cerut in scris să modifice legea urgent, deoarece este inaplicabilă.
Cu toate acestea, efectul real al noii legi pare să fie descurajarea solicitanților. Avocați și consultanți specializați afirmă că numărul de cereri noi depuse în 2025 a scăzut drastic față de anii precedenți – un semn că mulți potențiali candidați aleg să amâne sau chiar să renunțe, intimidați de noile obstacole. “Necunoașterea noilor reguli te poate costa timp prețios și chiar respingerea cererii”, avertiza un ghid informativ adresat moldovenilor, subliniind că fiecare detaliu birocratic contează acum mai mult ca niciodată. Practic, procedura de redobândire, cândva considerată relativ accesibilă (comparativ cu naturalizările obișnuite în alte state UE), a devenit un veritabil maraton administrativ. Iar pentru cei peste 100 de mii de basarabeni deja cu dosare pe rol.
A fost reintrodusă o cerință eliminată în 2009
Una dintre cele mai controversate modificări aduse de Legea 14/2025 este reintroducerea obligativității cunoașterii limbii române la nivel minim B1 pentru solicitanții de cetățenie. Cu alte cuvinte, statul român le cere acum aplicanților să dovedească formal că vorbesc românește la un nivel mediu, prin documente și printr-o probă de interviu. Această cerință fusese eliminată în 2009 tocmai pentru facilitarea redobândirii cetățeniei de către basarabeni, mulți dintre care oricum consideră limba română ca limbă maternă. Revenirea la examenul de limbă a stârnit nedumerire și proteste: “Pentru prima dată după 2009, cei care solicită redobândirea cetățeniei române trebuie să dovedească faptul că știu limba română cel puțin la nivelul B1”, a titrat presa, remarcând schimbarea de paradigmă.
Cum se dovedește cunoașterea limbii? Legea și normele ANC prevăd două modalități echivalente: fie prezentarea unui certificat de competență lingvistică (emis de o instituție de învățământ superior din România acreditată sau de institutele culturale românești din străinătate), care atestă nivelul B1 al Cadrului European; fie depunerea unei foi matricole (copie legalizată) din care să reiasă că solicitantul a urmat studii în limba română timp de minimum 3 ani (în liceu sau facultate). Cu alte cuvinte, un tânăr din Republica Moldova care vrea cetățenia trebuie ori să susțină un examen oficial de limbă (la un centru autorizat), ori să fi absolvit măcar trei ani de școală în limba română.
Petiție cu peste 9.000 de semnături
Introducerea acestei bariere lingvistice a atras critici vehemente din partea comunității românești din Moldova și a unor organizații neguvernamentale. Institutul Frații Golescu împreună cu alte ong-uri au catalogat măsura drept nedreaptă și au organizat proteste atât în fața Parlamentului de la București, cât și la Ambasada României din Chișinău. O petiție inițiată de activiști basarabeni a strâns peste 9.000 de semnături în doar câteva săptămâni, semnatarii cerând eliminarea obligativității certificatului de limbă din lege. Argumentele invocate? Pe de o parte, mulți solicitanți mai în vârstă sau din mediul rural, deși vorbitori nativi de română, nu au acces facil la examene de limbă standardizate – centrele acreditate sunt puține, costurile sunt ridicate, iar programările se obțin greu. Pe de altă parte, critici subliniază că cerința de a prezenta un certificat este redundantă: toți candidații oricum susțin un interviu în fața comisiei ANC, unde li se testează cunoștințele de limbă, istorie și Constituție. De altfel, pentru celelalte categorii de străini care cer cetățenia (cei stabiliți în România, sub incidența art. 8 din lege), nu se cere certificat, ci evaluarea cunoașterii limbii se face exclusiv oral, la interviul față în față. Paradoxal, așadar, un francez sau un sirian rezident în România nu trebuie să prezinte atestate de limbă, pe când un tânăr născut la Chișinău, având bunici români, este obligat să aducă dovezi birocratice ale cunoștințelor sale de română. Această discrepanță este văzută de unii observatori ca o posibilă discriminare indirectă: condiția, deși neutră în aparență, lovește în principal solicitanții din fostele teritorii românești (Basarabia, nordul Bucovinei), exact grupul pe care legea cetățeniei își propunea inițial să îl repună în drepturi.
Chinuiți de birocrație
Pe lângă termenele extinse și proba de limbă, Legea 14/2025 și regulile subsecvente ale ANC au mai adăugat o serie de cerințe birocratice noi, care îngreunează și ele procesul de obținere a cetățeniei. Un exemplu este obligativitatea ca toate extrasele de stare civilă (certificate de naștere, căsătorie etc.) să fie recent emise – mai exact, să nu fie mai vechi de 2 ani la momentul depunerii cererii. Astfel, un solicitant născut în 1980, care poate avea un certificat de naștere original emis în anii ’90, este nevoit să obțină un duplica actual (apostilat și tradus dacă e cazul) pentru a-și completa dosarul. Mulți s-au trezit că trebuie să alerge după acte noi-nouțe, deși depuseseră dosarele cu mult înainte de schimbarea legii, ceea ce a generat confuzie și frustrare. În plus, Ordinul ANC nr. 85/2025 valabil din 22.04.2025– care detaliază lista actelor necesare – a fost publicat în Monitorul Oficial la doar o lună după lege, fără o campanie suficientă de informare prealabilă. Inițial, unii solicitanți și chiar funcționari consulari se plângeau de incoerențe și neclarități în noile liste de documente: spre exemplu, cerințe redundante sau nealinierea imediată a practicilor consulare cu regulile ANC de la București. ANC a emis comunicate de presă pentru a „corecta informarea opiniei publice”, insistând că Ordinul 85/2025 a fost emis în termenul legal (30 de zile de la intrarea în vigoare a legii) și că toate detaliile actualizate sunt disponibile pe site-ul instituției. Cu toate acestea, pentru omul de rând schimbările au părut bruşte și greu de urmărit, alimentând percepția unui haos birocratic.
„Poate-poate renunțăm singuri”
În fața acestor bariere tot mai numeroase, numeroși basarabeni se simt descurajați și chiar nedreptățiți. Ei acuză autoritățile de la București de lipsă de empatie și de faptul că pun bețe în roate tocmai românilor din afara granițelor, pentru care cetățenia română ar trebui să fie, în viziunea lor, „o formalitate firească, nu un privilegiu greu accesibil”. Termenele prelungite retroactiv îi fac pe unii să creadă că statul român nu îi mai dorește cu adevărat: „Ne-au pus să așteptăm la nesfârșit, poate-poate renunțăm singuri”, spune Maria C., o solicitantă din Chișinău care a depus actele încă din 2022 și încă nu a primit niciun răspuns oficial. Alții vorbesc despre discriminare: „Un român din Iași obține pașaportul în câteva zile, pe când un român din Chișinău așteaptă ani întregi pentru același pașaport”, remarcă un comentator, subliniind contrastul dintre drepturile teoretic egale ale tuturor românilor și realitatea tratamentului diferit.
Etnicii din Moldova și din Ucraina, afectați în proporție de 90%
Cifrele arată clar că peste 90% dintre cei afectați de noile reguli sunt etnici români din Republica Moldova și Ucraina. Într-un an pre-electoral, subiectul a căpătat și o tentă politică: unele partide naționaliste acuză guvernul că îi neglijează pe frații din Basarabia, în timp ce reprezentanții coaliției de guvernare încearcă să minimalizeze impactul problemei, promițând „soluții digitale” și „eforturi de eficientizare” a ANC, dar care merge ca melcul. Până acum, însă, soluțiile concrete întârzie să apară, iar numărul dosarelor nesoluționate continuă să fie de ordinul zecilor de mii. Verdictul CJUE, așteptat cu interes, ar putea aduce o rază de speranță. Până atunci, însă, critica publică la adresa autorităților crește, alimentată de tonul tot mai vocal al societății civile care insistă pentru modificarea urgentă a legii cetățeniei romane și a Ordinului 85/2025 de natură a face Autoritatea Naționala Pentru Cetațenie să funcționeze la capacitatea maximă pentru care a fost proiectată și plătită si nu la nici 10% din capacitate așa cum funcționează in prezent.
