Uși prea înguste, rampe abrupte sau inexistente, toalete inaccesibile și lipsa lifturilor, sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități la noi în țară. Deși accesibilitatea se îmbunătățește treptat, ritmul este mult prea lent, spun cei afectați. Conform Hărții Accesibilității, elaborată de Asociația „MOTIVAȚIE”, din aproape 4.000 de instituții publice din țară, verificate de specialiști, peste 2.600 rămân încă inaccesibile.
Olimp Ilievici are 30 de ani și este în un scaun cu rotile. Cu sprijinul Asociației „MOTIVAȚIE”, a reușit să-și găsească un loc de muncă la Agenția Servicii Publice, unde se ocupă cu xerocopierea documentelor. Tânărul spune că deși lucrurile evoluează, accesul în multe locuri publice încă rămâne o adevărată provocare pentru persoanele cu nevoi speciale.
” În primul rând, această rampă este destul de periculoasă. Eu cred că o persoană cu dizabilitate, nici să urce nici să coboare, nu poate fără ajutor. Chiar și cu ajutor este destul de problematic pentru scaune, la diferite persoane, la unele sunt mai late, la unele sunt mai lungi. Și chiar și mamele, copii, eu cred că.. Eu ce văd aici, ar fi binevenită o rampă electrică. Adică trebuie să fie două. Una aici și una în partea cealaltă. Rampă de asta electrică am văzut la noi în Moldova, la Muzeul de Istorie și e o rampă foarte faină. ”
Tânărul mai spune că dacă persoanele cu dizabilități nu s-ar implica, autoritățile nu ar întreprinde măsuri.
”Legea este ca în fiecare instituție să fie obligatoriu o rampă. Dar rampa se pune doar pentru bifă. Nu se pune o rampă accesibilă, o rampă practică. Eu, în primul rând, observ că problema e și în noi, persoanele cu dizabilități. Pentru că dacă noi n-o să facem pentru noi, n-o să facă nimeni. ”
Victoria Boțan, specialistă în relații publice la Asociația „MOTIVAȚIE” susține că accesibilitatea nu înseamnă doar prezența unei rampe, ci include drumuri sigure, uși suficient de largi, toalete adaptate, parcări speciale și ascensoare funcționale.
”În fața asociației, după cum vedeți, avem o rampă accesibilă, după toate standardele. După cum vedeți, rampa de acces are bare de suport din ambele părți. Acesta este un moment foarte important pentru persoane în scaun rulant, care o utilizează. Deci, lățimea minimă trebuie să fie de 90 de centimetri, întrebarea de suport. Suprafața rampei este antiderapantă, pentru că atunci când plouă sau poate e timp cu gheață sau zăpadă, o persoană care o utilizează nu alunecă și poate să o acceseze foarte ușor.”, a spus aceasta.
Pentru a contribui la îmbunătățirea infrastructurii pentru persoanele cu dizabilități, Asociația „MOTIVAȚIE” poartă discuții cu autoritățile și face instruiri.
”Noi, în anii trecuți, ca organizație, am avut așa experiențe când am mers cu mai multe instruiri pentru autorități publice privind accesibilitatea. Noi i-am adus un scaun rulant, un premergător, ochelari speciali, atunci când îmbracă o persoană cu abilități depline, ea devine slab văzătoare și noi, pe loc, am testat acele instituții. Și ei, la început, spuneau, da, da, da, că e accesibil, dar când testau rampa, ei, de fapt, înțelegeau cât este de importantă accesibilitatea, și totuși nu stăm atât de bine la acest capitol și mai este nevoie de schimbări în această privință. ”, a mai spus ea.
Totodată, specialiștii asociației merg în localități, verifică infrastructura și elaborează rapoarte cu recomandări și schițe de proiecte. Pe baza acestor evaluări a fost creată și Harta Accesibilității, care arată în ce măsură persoanele cu dizabilități pot beneficia de servicii în instituțiile publice.
Verificările efectuate până în prezent arată că din cele peste 3.800 de instituții, doar aproximativ 220 sunt adaptate pentru persoanele cu dizabilități. 2.600 rămân complet inaccesibile, iar aproape o mie oferă acces doar parțial. Asta ar însemna că nu au locuri speciale de parcare, fie lipsește rampa de acces în instituție sau toaleta nu este adaptată pentru persoanele cu nevoi speciale.
Ministerul Muncii și Protecției Sociale precizează că responsabilitatea pentru asigurarea accesului revine autorităților centrale și locale, precum și proprietarilor clădirilor. Încălcarea normelor de accesibilitate constituie contravenție și se sancționează cu amenzi. Persoanele juridice riscă amenzi de până la 75.000 de lei, persoanele cu funcții de răspundere, până la 45.000 de lei, cu posibilitatea suspendării activității pentru 9–12 luni, iar persoanele fizice până la 25.000 de lei.
