Este o luptătoare înnăscută și trece prin viață cu mult curaj. Este istoria de viață a Alinei, o tânără în vârstă de 19 ani, care deși trăiește în lumea întunericului, luptă cu mult curaj pentru visele sale. Tânăra suferă de o patologie ereditară rară, din cauza căreia practic nu vede deloc. Cel mai dificil examen, spune ea a fost în clasa I, când a fost nevoită să facă față nu doar provocărilor legate de vedere, ci și discriminării din partea celor din jur. Pentru a o proteja și a-i oferi un viitor mai bun, părinții Alinei au decis să se mute la Chișinău. Acum, tânăra este studentă și speră să poată ajuta cât mai mulți oameni cu nevoi speciale să-și realizeze visele.
Pe Alina Condrea am găsit-o la Universitatea Pedagogică Ion Creangă, la lecția de psihopedagogie. Tânăra era concentrată la un dispozitiv special de citit.
”Dizabilitatea mentală este concepută de Constantin Păunescu ca o deficiență globală ce vizează întreaga personalitate: structură, organizare, dezvoltare adaptivă de natură ereditară.”
La vârsta de doi ani, părinții au observat că Alina are probleme de vedere.
”Părinții mei credeau că nu aud bine deoarece erau momente când mă trimiteau după un obiect anume, dar eu mă duceam în altă direcție, atunci când mă strigau mă uitam într-o parte. Atunci am mers la o consultație pentru auz și s-a depistat că aud bine, dar când am ajuns la oftalmolog situația era diferită, s-a depistat că am o problemă de vedere”, a povestit Alina Condrea.
A conștientizat cu adevărat această dificultate abia la vârsta de 7 ani, când a remarcat că este tratată diferit la școală în comparație cu ceilalți copii.
”Clasele 1-3 le-am făcut în sat, la gimnaziu. Acolo se comportau cu mine foarte urât, colegii mă numeau urât, mă înjoseau, mă îmbrânceau ”eu nu mă joc cu tine că tu ești chioară”. Chiar dacă eram în prima bancă, profesoara nu îmi acorda atenție, nu se apropia să îmi explice tema sau mă întrebe cum mă simt sau dacă cineva un copil mă jignea, ea pur și simplu ignora.”
Viața Alinei și starea ei emoțională au luat o nouă turnură atunci când familia fetei a decis să se mute cu traiul la Chișinău. Părinții au înscris-o la o școală pentru slabi nevăzători.
”Numai am intrat pe poartă și m-am simțit acceptată. Colegii din prima zi au început să mă îmbrățișeze, profesorii. Pentru mine era un șoc, nu mă așteptam că există mai bine. M-am adaptat foarte mult, am evoluat într-un an cât nu am făcut în trei.”
După ce a obținut cu succes diploma de bacalaureat, Alina a depus actele la universitate. Din cauza problemelor de sănătate a renunțat să urmeze facultatea de jurnalism, însă tânăra nu-și pierde speranța de ași realiza și acest vis. Ghidată de cei dragi, Alina a decis să se înscrie la facultatea de psihopedagogie.
”Colegii mă acceptă, nu m-am simțit niciodată compătimită sau favorizată, din contra, dacă am o problemă gata profesorii pe mine cumva mă pun pe un pedestal și așa stau frumos acolo, nu, toți suntem tratați egali.”
Colegii Alinei susțin că tânăra este un exemplu de curaj și putere.
”Eu cu Alina avem o legătură și ne înțelegem destul de bine ca colege, eu înțeleg dificultatea care o are și o ajut mereu, chiar și când nu înțelege o temă pot să îi explic încă odată, să îi demonstrez, eu îi explic tactil să îi fie cât mai ușor.”
Alexandru suferă de paralizie celebrară infantilă și spune că o înțelege perfect ce simte zi de zi.
”Eu îi sunt ca un asistent personal, eu o ajut în mișcare, îi spun unde să coboare, unde sunt scările, o anunț dacă a venit mama ei. Atât eu cât și Alina studiem aici cu un scop de incluziune și să demonstrăm la oamenii tipici să și cei cu dezabilități au și ei drepturi și să fie acceptați ca oameni.”
Alina este prima studentă cu dificultate profundă de vedere care își face studiile la această facultate, iar profesorii spun că pentru ei acest caz a fost o provocare.
”Am făcut rost de un cititor de ecran care o ajută pe Alina în timpul orelor să participe activ la lecțiile teoretice cât și practice dacă mai întâmpinăm dificultăți o întrebăm pe Alina că ea este ghidul nostru ce este mai bine unei persoane cu dificultăți vizuale”, a spus Marina Pîrvan, asistentă universitară UPSC.
După facultate, Alina ține pasul spre clinică. Pentru a ajunge la destinație, ea trebuie să traverseze un pasaj subteran, să ajungă pe cealaltă parte a carosabilului și să ia un transport public, unde deseori trebuie să aștepte zeci de minute, spune ea. Cel mai dificil pentru ea sunt trecerile de pietoni care nu sunt dotate cu semafoare sonorizate și trotuarele pe care sunt mașini parcate neregulamentar. De obicei, trecătorii o ajută atunci când solicită sprijin, însă sunt rare cazurile în care oamenii văd neputința ei și se oferă singuri să o ajute.
Tânăra suferă de o afecțiune genetică rară ce provoacă diminuarea sau chiar pierderea totală a vederii în timp. Potrivit oftalmologilor nu există niciun tratament medicamentos sau chirurgical care i-ar ameliora vederea. Totuși potrivit lor, medicina vine cu alternative pentru această categorie de persoane.
”În cazul dat vorbim despre dispozitivele despre corecție optică și ajutor vizual. Alina din primele vizite care a venit la Centrul a fost diagnosticată cu distrofie pigmentală a retinei de atunci i s-a prescris și dispozitivul televizat de circuit închis el mărește imaginea care este proiectată sub cameră și mărește imaginea de 60 de ori”, a spus Tatiana Ghidrimschi, medic oftalmolog
Studenta utilizează acest dispozitiv pentru a citi texte, dar și pentru telefon. (imagini cum se folosește de telefon).
Cu toate că vede doar patru și respectiv 2 la sută cu celălalt ochi din ceea ce văd oamenii sănătoși, Alina este ferm convinsă că își va realiza toate visele cu propriile forțe. Mai mult, tânăra vrea să ajute și alte persoane cu nevoi speciale.
”Nu vreau să mă gândesc că posibil să nu mai văd niciodată, ce văd acum, să nu văd culorile, să nu văd soarele, să nu văd nimic dar, încerc să mă împac cu gândul ăsta chiar dacă într-adevăr o să fie să nu văd deloc, o să mă împace gândul ăsta că eu am văzut.”
În Republica Moldova, 85% dintre persoanele cu probleme de vedere sunt slab-văzătoare, în timp ce 15% sunt nevăzătoare. Cu toate acestea, țara nu dispune de un sistem unic de statistică pentru persoanele cu deficiențe de vedere.
