Fiecare epocă își lasă amprenta asupra timpului, iar uneori cele mai prețioase mărturii ale trecutului se ascund chiar între paginile unei cărți. O parte din această moștenire culturală se află la Biblioteca Națională, unde sunt păstrate aproximativ 30 de mii de cărți vechi și rare, care au traversat generații și au ajuns până în zilele noastre. Printre filele lor pot fi descoperite urmele celor care le-au răsfoit, dar și mărturii despre războaie, schimbări de epocă sau chiar cataclisme naturale. De la volume impresionante prin vechime și dimensiuni până la cărți minuscule și neobișnuite, fiecare exemplar își are propria poveste.
La Biblioteca Națională a Republicii Moldova, în Secția Carte Veche și Rară, fiecare volum este tratat ca o parte valoroasă a patrimoniului cultural. Pentru a rezista trecerii timpului, cărțile sunt păstrate în două spații special amenajate, unde temperatura și umiditatea sunt monitorizate constant. Încăperile sunt dotate și cu sisteme antiincendiu pe bază de pulbere.
”Ele au fost proiectate ca să asigure unghiul de înclinare care nu trebuie să depășească 45 de grade și sunt închise. În plus, spațiul de aici, la fel, este limitat în lumină. Dacă o să atrageți atenția, lumina nu cade direct pe aceste vitrine și este o lumină mai rece, nu caldă, iar în timpul când în acest spațiu nu sunt vizitatori, lumina este închisă și deconectată”, Veronica Cosovan, șefă secție carte veche și rară.
Aici se păstrează cea mai voluminoasă carte din colecție. Cântărește cinci kilograme și are peste 1500 de pagini. Volumul religios a fost tipărit timp de trei ani, iar hârtia folosită pentru pagini a fost obținută din textile și haine reciclate. Colecția cuprinde și exemplare neobișnuite.
”Aceasta carte este cea mai mică din țară, este o carte medalion care are doar 8 milimetri în înălțime și 4 în lățime. Tot aici se află două cărți destul de curioase ca realizare poligrafică. Este cartea care are coperta din os de elefant sculptată și această carte care are coperta din perlă. O altă raritate este vorba de singura carte care are textul gravat, tot o carte minusculă. Care are vreo 6 pagini, este exclusiv făcută din metal și are gravat pe dânsa textul „Tatăl nostru” în limba engleză”, Veronica Cosovan, șefă secție carte veche și rară.
Într-un alt depozit se află cea mai veche carte tipărită din colecție. Are aproape 500 de ani și a fost tipărită la Veneția, în 1551. Fiecare volum este așezat cu grijă, în funcție de dimensiune și grosime.
”Cărțile vechi se expun doar pe o anumită perioadă, nu pot fi expuse mai mult de 3 luni de zile. Vedeți cărțile care sunt mai voluminoase, ele se păstrează culcat, pentru că așa prevede regula”, Veronica Cosovan, șefă secție carte veche și rară.
Biblioteca Națională păstrează cărți vechi de sute de ani, însă valoarea lor nu este determinată doar de vechime. Proveniența, raritatea și importanța istorică pot face ca un volum de 200 de ani să fie mai valoros decât unul de 500. Din acest motiv, unele dintre aceste cărți sunt incluse într-o procedură specială de clasare.
”Mai nou, în ultimii ani, la Biblioteca Națională a demarat procedura de clasare. Este o procedură prin care cărților vechi li se acordă un statut juridic de tezaur sau de fond, printr-o procedură specială aprobată de Ministerul Culturii. Ele beneficiază, într-un caz excepțional, ieșit din comun, de o prioritate în securitate din partea statului”, Veronica Cosovan, șefă secție carte veche și rară.
Păstrarea unei asemenea colecții presupune însă nu doar atenție și grijă pentru fiecare volum, dar și condiții adecvate în spațiile în care sunt depozitate cărțile.
”În fiecare an beneficiem de finanțare pentru a îmbunătăți unele spații atât pentru colecții, cât și pentru cititori. În acest sens, lucrurile se mișcă poate nu în măsura care ne dorim, dar, inclusiv și spațiile pentru utilizatori, ne străduim să îmbunătățim condițiile”, Elena Pintilei, directoarea Bibliotecii Naționale.
În cele două sedii ale Bibliotecii Naționale lucrează aproximativ 170 de bibliotecari și până la 60 de angajați din personalul tehnic.
