Patru ani de rezistență în Ucraina și tot atâția de reconstrucție a destinelor în Republica Moldova. Pentru mii de refugiați ucraineni, țara noastră a devenit a doua casă, însă drumul spre integrare rămâne plin de provocări. În timp ce unii au reușit să o ia de la zero, alții se confruntă încă cu bariera lingvistică și cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă stabil. Centrele pentru refugiați au devenit un sprijin esențial, care oferă totul: de la consiliere psihologică și cursuri de limba română, până la sprijin pentru angajare și integrare socială.
Svetlana Antonenko are 56 de ani și a ajuns în Republica Moldova acum patru ani, din regiunea Donețk. Femeia își amintește cu durere momentul în care a fost nevoită să-și lase în urmă casa și mama.
,, A fost panică, frică, nu știi ce e cu tine, ce te așteaptă, care sunt următoarele tale acțiuni în acel moment, eram ca în aer. Noi am luat pisica, câinele, câteva lucruri personale pentru că nimeni nu s-a gândit că va ține atât de mult războiul”, a spus Svetlana Antonenko, refugiată din Ucraina.
Ajunsă în țara noastră, spune că a simțit sprijinul și ospitalitatea moldovenilor. Astăzi, ea a trecut de la statutul de beneficiar la cel de sprijin pentru ceilalți. Lucrează ca profesoară de arte la Centrul de Caritate pentru Refugiați, unde îi ajută pe conaționalii săi să-și vindece rănile prin creație.
,,Noi le oferim refugiaților masterclassuri, facem obiecte de artizanat, desenăm, coasem, avem și cursuri culinare, în așa mod, noi comunicăm și uităm de necazuri”, a adăugat Svetlana Antonenko.
Elena Reutova a venit din orașul Nikolaev împreună cu fiica sa. Primele zile au fost cele mai dificile, însă în timp au reușit să se integreze.
,,Atunci când am sosit, nu ne puteau primi la școală, dar au făcut un pas înainte și ne-au primit fără acte, la audieri. Peste un an au aprobat statutul de protecție temporară, care ne-a permis să rezolvăm multe dintre probleme: atât cu școlile și grădinițele, cât și cu sistemul de sănătate și accesul la medic”, a menționat Elena Reutova.
Bariera limbii rămâne însă cea mai mare provocare. La Centrul de Caritate pentru Refugiați, lecțiile de română sunt la mare căutare.
Mulți refugiați spun că învață limba română pentru a se descurca în viața de zi cu zi și pentru a-și găsi un loc de muncă.
,,Primele cuvinte au fost legate de locul de joacă al copilului: „atenție” și „bine”. Le-am învățat auzindu-le de la copii și de la părinți. Sunt cuvinte de bază, precum „atenție”, „bine” și altele asemănătoare”, a spus alt refugiat.
,, Am întâlnit aici oameni apropiați cu aceeași gândire, anume moldoveni. Am găsit deodată de lucru. Am făcut studii în marketing și lucrez în domeniu. Primele cuvinte pe care le-am învățat au fost cățeluș, bună ziua. Ce faci?!”, a adăugat altă persoană.
,, La moment avem șase grupe, petru cu prezență fizică și două online pentru cei care nu sunt în Chișinău sau sunt încadreți în câmpul muncii și nu pot frecventa cu prezență fizică”, a menționat Natalia Buga, mediator comunitar al Centrului de Caritate pentru Refugiați.
Aici ei găsesc sprijin și pentru integrarea socială.
,, Pentru noi este foarte important ca refugiații să lucreze oficial, el plătește diferite taxe, inclusiv taxe despre asigurarea medicală, pe de altă parte noi protejăm și el are document oficial”, a mai spus Dhavid Pachnehad, director al Centrului de Caritate pentru Refugiați.
Potrivit Inspectoratului General pentru Migrație, în ultimii trei ani, în Republica Moldova au fost documentați peste 80 de mii de refugiați ucraineni care beneficiază de protecție temporară.
