În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a început una dintre cele mai negre pagini din istoria Basarabiei. Zeci de mii de oameni au fost smulși din casele lor, urcați în trenuri de marfă și trimiși în Siberia și Kazahstan. Victimele – în mare parte „culaci”, preoți, intelectuali, funcționari, membri de partid – au fost deportate sub acuzații fabricate, fără procese și fără apărare.
Tragedia a fost consecința directă a înțelegerii dintre Hitler și Stalin. Sub presiunea Pactului Ribbentrop-Molotov, România a cedat în 1940 Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Odată cu instaurarea regimului sovietic, a început o campanie brutală de epurare și teroare. Cei considerați „periculoși” au fost trimiși în GULAG-urile sovietice, în cele mai îndepărtate colțuri ale URSS.
Deportările din iunie 1941 au început la ora 02:30. Aproape 22.000 de oameni, din peste 3.400 de familii, au fost deportați doar în primul val. Listele victimelor erau întocmite în grabă, cu greșeli, fără avize sau justificări legale. În vagoane sigilate, în plină vară, deportații primeau doar 200 ml de apă pe zi și pește sărat. Un drum care a durat chiar și trei săptămâni pentru unii.
La fiecare oprire, morții erau aruncați în câmp. Cei care supraviețuiau ajungeau să muncească în păduri, sovhozuri și cooperative din Siberia sau Kazahstan. Capul familiei era trimis în lagăr, femeile și copiii – în exil forțat.
Un segment țintit de autoritățile sovietice erau cei refugiați anterior în Basarabia, oameni care fuseseră deja persecutați în alte regiuni ale URSS. Deportările aveau nu doar scop represiv, ci și de colonizare – Siberia trebuia populată.
Efectele au fost devastatoare. Comunități destrămate, sate pustii, o frică generalizată care a marcat generații întregi. Zeci de ani, despre aceste crime nu s-a vorbit. Era interzis.
După iunie 1941 au urmat alte două valuri de deportări:
-
5-6 iulie 1949 – o ofensivă economică: au fost vizați gospodarii înstăriți.
-
31 martie – 1 aprilie 1951 – valul ideologic, axat pe religioși și „elemente antisovietice”.
Datele oficiale vorbesc despre aproape 70.000 de deportați din Moldova în perioada 1941–1951. Istoricii spun însă că cifra reală este mult mai mare.
